Colindătorii cu ursul au dat iama în cartierele Aradului

Tradiţiile rurale sunt transpuse pe străzile oraşului

Hărmălaie cât cuprinde încă de dimineaţă în cartierele Aradului. Ca în mai tot anul acestea sunt străbătute în lung şi în lat de colindători veniţi de prin toată ţara. Printre blocuri vuiesc fie cu ursul, fie cu capra, iar banii curg de la ferestre. Urmează o lună de foc atât pentru ei, cât şi pentru arădeni.

Deoarece competiţia e „mama” tuturor câştigurilor, primii care-şi fac apariţia sunt cei mai câştigaţi.

După principiul „primul venit, primul servit”, bandele de colindători iau la pas mărunt străzile în disperarea vecinilor treziţi cu noaptea-n cap de tărăboiul urătorilor.

Pentru că nu dau nici o notă explicativă Fiscului, câştigurile sunt substanţiale.

„Dacă faci zece lei pe bloc, la sfârşitul zilei te poţi declara mulţumit. Acum depinde de la an la an şi în funcţie de câţi colindători vin zilnic pe stradă. Dacă nimereşti să fi printre primii, atunci eşti mai câştigat”, povesteşte unul dintre urători.

Tradiţiile rurale la oraş tulbură liniştea publică

Deşi hărmălaia zilnică produsă de colindători scot vecinii din minţi, nimeni nu îi amendează pentru tulburarea liniştii publice. Astfel, locatarii blocurilor n-au altă opţiune decât să rabde dimineţile în care tobele şi strigătele urătorilor pun stăpânire pe străzile Aradului.

„Sunt oameni care lucrează noaptea şi la ora când ei apar, aceştia dorm. Probabil dacă lumea nu le-ar mai arunca bani de la fereastră, nu ar mai încuraja acest fenomen. Nu înţeleg ce caută tradiţiile folclorice rurale la oraş. Asta în cazul în care există ceva folclor în „repertoriul” colindătorilor”, spune Marian Sereş, micălăcean.