Canalul Morilor curge odată cu generaţiile care l-au cunoscut sau vor face cunoştinţă cu el

Canalul Morilor este un canal artificial din județul Arad, având situat pe malul stâng al Crișului Alb. Canalul pornești din Crișul Alb în dreptul localității Berindia și are un curs paralel cu râul, traversând localitățile Buteni, Bârsa, Aldești, Voivodeni și Bocsig unindu-se din nou cu Crișul Alb în drepul orașului Ineu.

Canalul a fost construit în secolul al XIX-lea pentru alimentarea unei succesiune de mori de apă. În prezent este utilizat în principal pentru irigații cu caracter local. Canalul interceptează și afluenții de stânga ai Crișului Alb: Cleciova, Hodiș, Potoc și Trei Holâmburi.

Construcţia Canalului de Moară s-a realizat prin grija domnilor de pământ care au hotărât că: acest Canal este necesar, inclusiv în scopul rânduirii morilor propuse spre a fi construite, având obligaţii reciproce nestrămutabile. Reuniţi într-o „Societate Acţionarială”, domnii de pământ, s-au angajat să finanţeze săparea Canalului Morilor. În acest sens, a fost angajat ing. Beszédes József, pentru întocmirea proiectului şi coordonarea directă a lucrărilor la Canal.1

Munca brută, grea şi istovitoare au prestat-o ţăranii iobagi, locuitori pe aceste pământuri, care prin truda palmelor, lacrimile sărăciei şi dureroasa speranţă că mâine le va fi mai bine, au făcut posibilă această realizare hidrotehnică: UNICAT. Ajutoare le-au fost: sapa şi lopata, hârleţul şi budacul, roaba şi câteodată carul tras de boi.

Locurile de moară erau grevate de aceleaşi îndatoriri şi drepturi. Proprietarii de mori care posedau aceste locuri (goale) de moară erau grevaţi cu un număr de unităţi de roţi de moară, şi în funcţie de numărul lor îşi plăteau contribuţia la fondul Asociaţiei. Exemplu: moara din Ineu (Mocrea) a fost impusă cu 4 roţi de moară, precum şi cea de la Iermata (locul de moară) tot cu 4 unităţi. Contribuţia morii de la Ineu era după 8 unităţi de roţi de moară deoarece proprietarul locurilor de moară, era acelaşi. La lucrările adunărilor generale participau la luarea deciziilor, cu acelaşi număr de voturi după numărul de unităţi cu care erau creditaţi. Numărul de roţi erau distribuite în funcţie de raportul rentabilităţii, a situării geografice şi a puterii economice a domeniului pe care au fost construite.

Cheia de proporţionalitate care stabilea numărul de roţi ideale pe fiecare moară, s-a hotărât în cadrul Adunării generale din 27 iunie 1833. Mărimea contribuţiei pentru fiecare unitate de roată era hotărâtă în cadrul adunării generale de toamnă, în funcţie de necesarul cheltuielilor cu lucrările la Canal.

Suportarea cheii de proporţionalitate constituie raportul de drept stabilit în Contractul fundamental. Statutele Societăţii nu au dispus în ceea ce priveşte mărimea contribuţiei sau numărul de unităţi şi astfel drepturile şi îndatoririle înrădăcinate în contractele fundamentale, nu au putut fi schimbate prin modificarea statutelor.

Nici marea viitură din decembrie 1925, nu a putut opri funcţionarea Canalului şi măcinatul grânelor la mori. Sunt cele mai mari inundaţii cunoscute pe râul Crişul Alb.