5 motive pentru nervii la volan. De la nesimțire la interpretarea eronată

Unul dintre lucrurile pe care psihologii încearcă să le înţeleagă mai bine la şoferi este comportamentul agresiv al acestora. Olandezii de la Psychology Magazine au lucrat în cooperare cu agenţia naţională pentru siguranţa rutieră şi au găsit cele mai importante 5 explicaţii pentru comportamentul nesimţit în trafic.

Revista olandeză Psychologie Magazine, împeună cu ANWB (Algemene Nederlandse Wielrijders Bond - clubul olandez al şoferilor) a realizat un studiu amplu, încercând să descopere şi să propună soluţii pentru cele mai importante 5 cauze generatoare de nervi la volan . Concluziile, însă, nu se limitează doar la şoferii din Olanda, după cum vom vedea în continuare.

În primul rând, nervii duc la nervi. Comportamentul agresiv în trafic este adoptat, în cele mai multe cazuri, de oamenii care sunt nervoşi în viaţa de zi cu zi . Aceştia sunt mult mai predispuşi să facă din ţânţar armăsar, indiferent că sunt la volan sau împing un cărucior în supermarket.

Subiecţii intervievaţi au recunoscut că se comportă la volan la fel ca în alte situaţii: înjură, gesticulează, au o atitudine agresivă, le sare ţandăra foarte repede. Psihologii au remarcat că oamenii cu un astfel de temperament se controlează foarte greu şi tind să creadă că doar ei au dreptate.

Totuşi, studiul olandezilor ne arată şi o contradicţie: 60% dintre cei care nu sunt nervoşi în viaţa de zi cu zi au declarat că, o dată puşi la volan, simt o stare de nervozitate crescută, prin urmare tind să adopte mai frecvent tipul de comportament anti-social când conduc. Spre deosebire de cei natural mai agresivi din fire, şoferii care, în mod normal, nu dau semne de agresivitate sunt mult mai explozivi în situaţiile tensionate din trafic şi tind să considere lucrurile minore ca fiind mult mai grave. Aproximativ jumătate dintre repondenţi consideră că şoferii pur şi simplu îşi descoperă "bestiile" din ei când sunt la volan.

Transformarea din persoane joviale în descreieraţi este explicată de psihologi prin factorul anonimitate : atunci când ştii că lumea din jur nu te cunoaşte, comportamentul tău se schimbă şi tinzi să te comporţi altfel, în general mai rău. Practic, a fi anonim stimulează nesimţirea.
Experimentul a constat în contorizarea timpului necesar pentru ca o persoană să înveţe anumite lucruri, întimp ce altă persoană îl electrocutează . Rezultatul experimentului: subiecţii anonimi i-au supus pe ceilalţi la corvoade mai mari, demonstrând că anonimitatea creează un comportament mai brutal.

Acum, studiile relevă aceleaşi concluzii şi în ce-i priveşte pe şoferi. Experimentul a constat în enervarea celorlalţi şoferi prin oprirea unei maşini decapotabile la un semafor care era pe verde. Rezultatul: când plafonul maşinii era pliat (şoferul putea fi văzut foarte clar), claxoanele şi înjurăturile au fost mult mai puţine decât atunci când maşina era capotată, iar cel de la volan ascuns vederii.

Conform olandezilor, în trafic suntem văzuţi, în general, ca oameni fără identitate umană, ci suntem personalizaţi doar de tipul maşinii şi de plăcuţa de înmatriculare. Instinctiv, cel de la volan devine anonim pentru ceilalţi, prin urmare regulile de comportament se schimbă, iar răspunsul la stimulii exteriori este dictat în mai mare măsură de instinctele primare decât de controlul social.

Nu doar tu eşti anonim în "cutia ta pe patru roţi", ci şi ceilalţi participanţi la trafic. Prin urmare, fiecare şofer tinde să-i "dezumanizeze" pe ceilalţi din jurul său - deci să îi considere oameni fără personalitate, ceea ce duce la scăderea drastică a respectului şi înţelegerii pentru celălalt.

Într-un studiu, subiecţilor li s-a cerut să descrie situaţiile din trafic. Când era vorba despre pietoni sau biciclişti, modul de descriere se referea la persoane: "Biciclistul (sau biciclista) a luat-o la dreapta", "Omul (sau femeia) a traversat".
Însă, în cazul maşinilor, majoritatea covârşitoare a repondenţilor a folosit expresia "Maşina a făcut acţiunea X" în loc de "Şoferul (sau şoferiţa) a făcut acţiunea X". Conform psihologilor, acest lucru demonstrează că tindem să asociem ceilalţi şoferi cu nişte obiecte, prin urmare empatia pentru ei scade, la fel şi toleranţa faţă de acţiunile lor.

"Pentru un om ai sentimente, pentru un obiect ai doar calificative".
Acest punct este considerat foarte important de către psihologi, deoarece oamenii tind să elimine din calcul propriul comportament şi mod de gândire în situaţiile din trafic, aruncând vina exclusiv pe ceilalţi. Parcă avem şi noi un proverb neaoş pentru această situaţie, nu?

În general, comunicarea între persoane nu ţine doar de limbaj, ci într-o mare măsură şi de contactul vizual, limbajul corpului sau expresiile feţei. Atunci când suntem "ascunşi" în maşinile noastre, capacitatea de a comunica între noi scade drastic.

Aşa încât nu ne putem da seama care sunt intenţiile celorlalţi, fiind extrem de dificil să citim şi să interpretăm semnalele lor . Prin urmare, toate studiile au arătat că, într-o proporţie covârşitoare, şoferii înţeleg prost intenţiile celorlalţi şoferi, iar instinctul de apărare duce invariabil la concluzia că şoferii ceilalţi sunt maiagresivi.

Un exemplu simplu şi hilar: ajungi în spatele unei maşini care are un sticker cu formaţia ta preferată. Imediat se creează o legătură între tine şi cel din cealaltă maşină, datorită acestui lucru pe care îl aveţi în comun, prin urmare îl claxonezi prietenos, ca între fani.

Răspunsul, însă, este cel mai probabil să fie degetul mijlociu arătat ostentativ. Explicaţia este simplă: claxonatul este, în general, văzut ca un mijloc de atenţionare/ameninţare, iar cel din maşina din faţă nu are cum să facă legătura cu faptul că sunteţi fanii aceleiaşi formaţii.

Un alt exemplu de interpretare eronată: la semafor opreşti lângă o maşină, observând că nu îi merge un far. Claxonezi şi încerci să îi comunici şoferului acest lucru, având intenţii bune. Însă primul impuls al celuilalt este de "Ce vrei cu mine? Ce ţi-am făcut, de ce mă claxonezi?".

Prin urmare, avem tendinţa naturală de a ne simţi atacaţi de ceilalţi în trafic, deci fie acţionăm defensiv, fie, dimpotrivă, aplicăm "cea mai bună apărare este atacul", fără a încerca să înţelegem mai bine despre ce este vorba.

Olandezii au realizat un sondaj printre şoferi, cerându-le acestora să aleagă răspunsul plauzibil la situaţia în care un alt şofer îţi taie calea: "şoferul a fost neatent şi a făcut-o din greşeală" sau "şoferul a făcut-o intenţionat şi este un pericol pe şosea".

Primul răspuns a fost considerat relevant de 30% dintre subiecţi, în timp ce 10% dintre aceştia au acordat prioritate celui de-al doilea răspuns. Restul de 60% au considerat că ambele afirmaţii sunt corecte. În realitate, însă, studiile rezultate în urma analizei accidentelor şi situaţiilor din trafic au demontrat că neatenţia este un factor mult mai des întâlnit decât intenţia răutăcioasă.

Totuşi, atunci când suntem la volan, instinctul ne dictează să credem că şoferii ceilalţi sunt rău-intenţionaţi. La acest lucru mai contribuie şi supraevaluarea noastră în proprii ochi: "eu sunt mai bun decât celălalt, deci am motive să cred că el vrea să fie rău cu mine".
Este deja un lucru recunoscut oficial: condusul este unul dintre factorii care contribuie la stresul zilnic. Prin urmare, cu cât stresul este mai mare (deci condiţiile de trafic mai complicate), cu atât vor fi mai nervoşi şoferii la volan , iar riscurile de accidente cresc exponenţial.

Psihologii olandezi sunt de părere că multe situaţii de nervi în trafic pot fi uşor evitate printr-o semnalizare corespunzătoare şi marcaje vizibile şi intuitive . Prin urmare, aici intervine nu doar factorul uman al celui de la volan, ci şi factorul administrativ, al departamentelor care se ocupă de amenajarea drumurilor.

Cele mai importante lucruri care afectează nervii la volan sunt manevrele bruşte ale celorlalţi participanţi la trafic, dar şi ambuteiajele. În primul caz, atunci când nu este vorba de nesimţirea celuilalt, cauza o reprezintă, de regulă, o semnalizare deficitară sau, o situaţie prea des întâlnită la noi, probleme la partea carosabilă (evitarea gropilor sau a denivelărilor).

În al doilea caz, este vorba de limitele suportabilităţii fiecărui om în parte, presiuena psihică în cazul mersului "bară la bară" crescând foarte mult. Lipsa de răbdare se combină, în cazul multor şoferi, cu distragerea atenţiei - vorbit la telefon, umblat la instalaţia radio - lucruri care nu fac altceva decât să sporească irascibilitatea.

Prin urmare, psihologii au un sfat şi pentru această situaţie: "unde e puţin spaţiu, e nevoie de multă înţelegere". Poate părea exagerat, dar în ţările vestice au început să apară cabinete specializate de psihologie pentru şoferi, prin care oamenii sunt ajutaţi să îşi controleze instinctele când sunt la volan.
Un lucru rămâne cert: deşi în 100 de ani, nivelul de confort şi securitate din maşini a crescut senzaţional,principala "piesă", cea dintre scaun şi volan, rămâne cea mai problematică de adaptat la condiţiile de trafic rutier.