Adăpostul alexăndrenilor fără casă!

 Zeci de alexăndreni, tineri sau bătrâni apelează la mila autorătăţii publice locale pentru a primi un loc în adăpostul temporar, de la marginea oraşului. De câteva luni, şi-au găsit un acoperiş deasupra capului 16 persoane, care au fost gonite de familii din locuinţele părinteşti sau pur şi simplu nu au casă.

  Adăpostul pentru familii, persoane adulte şi copii aflaţi temporar fără adăpost funcţionează din anul 2006, iar de la înfiinţare, acesta a deservit sute de alexăndreni alungaţi din case. Condiţiile de şedere sunt foarte bune, cei care sunt primiţi în acest adăpost beneficiind de o cameră complet utilată, trei mese de zi şi asistenţă medicală. „Adăpostul are o capacitate de 50 de persoane, dar nu a fost niciodată ocupat în totalitate. Cel mai mult am avut 34 de persoane. Perioada maximă de şedere este de un an, prima dată se dă o dispoziţie pe şase luni şi apoi se prelungeşte cu încă şase luni. În cazuri de urgenţă, speciale, cu aprobarea consiliului local, o persoană poate fi ţinută şi mai mult de un an. Cei care nu au un adăpost trebuie să facă o cerere către primar, după care se întocmeşte un dosar. Se face o anchetă socială, un referat şi cu dispoziţia primarului, solicitanţii sunt primiţi aici”, ne-a spus Valeria Niţă, responsabil cu adăpostul. Persoanele care apelează la acest ajutor temporar pot fi şi angajate sau pot avea pensie, iar în această situaţie, dacă salariul sau după caz pensia este mai mare decât venitul minim pe economie, ei sunt obligaţi să plătească 50% din venit. „În acest moment, în adăpost locuiesc 16 persoane, cu vârste cuprinse între 2 şi 88 de ani. Trebuie să menţionăm că pot veni şi persoane care au suferit violenţe în familie”, a mai spus Valeria Niţă.

A locuit cu chirie, dar proprietarul a vândut apartamentul

Familia Pană este compusă din patru membri, părinţii şi doi băieţi. Tatăl, Carmen Pană, în vârstă de 27 de ani a încercat să asigure un trai bun familiei sale, dar pentru că părinţii săi s-au despărţit şi el a ales să plece din casa părintească cu mama, a ajuns pe drumuri. „Am locuit cu chirie într-un apartament, dar proprietarul a hotărât să vândă şi a trebuit să plecăm. Nu am reuşit să mai găsim altceva la bani puţini şi a trebuit să cerem ajutorul primăriei”, ne-a spus bărbatul. Zicala „niciun rău nu vine niciodată singur” se aplică în cazul familiei Pană. Carmen a lucrat câteva luni bune la o firmă din oraş şi reuşea să-şi întreţină soţia şi cei doi copii, în vârstă de doi, respetiv cinci ani. Dar, viaţa i-a pus din nou la o grea încercare: bărbatul s-a îmbolnăvit de cancer. „M-au dat afară când au auzit că sunt bolnav. Nu am avut ce să fac. Soţia mea nu a lucrat pentru că trebuie să aibă cineva grijă şi de cei mici. M-am operat şi acum aştept rezultatele să văd cât de grav este. Apoi, dacă Dumnezeu îmi ajută, îmi voi căuta din nou de muncă”, a povestit Carmen Pană. Cei patru locuiesc într-o cameră cu patru paturi şi toţi mănâncă la cantina adăpostului. Băiatul cel mare merge la grădiniţa din apropiere, dar mai şi lipseşte, pentru că nu tot timpul părinţii săi îşi permit să plătească 100 de lei pentru programul prelungit.

Din centru în adăpost

Mariana Mărcuş, de 25 de ani a locuit numai prin centre ale statului. A trăit încă de la vârsta adolescenţei cu un băiat cu care a făcut un copil. Nu este prea vorbăreaţă, dar Valeria Niţă povesteşte că familia sa nu a mai primit-o acasă cu copilul „din flori”, femeia fiind nevoită să se adreseze centrului maternal al Direcţiei pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială Teleorman. „L-a întâlnit pe soţul actual, cu care mai are doi copii şi o vreme au stat în casa părinţilor acestuia. Nici acolo, condiţiile nu erau proprii creşterii unor minori. Toţi cei cinci membri stăteau într-o singură cameră”, a mai spus responsabilul cu adăpostul. Pe Marius Mărcuş nu l-am găsit acasă, pentru că de câteva luni şi-a găsit un job, ca manipulant la o firmă de distribuţie din oraş.