Elena Tănase, o viaţă în lupta cu Sindrumul Down

Elena Tănase

  Femeia povesteşte că i-au plăcut dintotdeauna copiii şi tocmai de accea a ales meseria de asistentă la pediatrie, pe care o desfăşoară şi astăzi. În cariera sa a văzut tot felul de copilaşi bolnavi, dar nu s-a gândit niciodată că ea ar putea avea un copil cu sindromul Down.

A înfiinţat chiar şi o asociaţie pentru copii cu handicap. Elena Tănase este o femeie puternică, care a făcut cu greu faţă unui necaz care s-a abătut asupra familiei ei. A crezut întotdeauna în noţiunea de familie şi şi-a dorit dintotdeauna copii. A terminat şcoala postliceală de asistente la Bucureşti şi a fost repartizată în Alexandria unde lucrează şi acum ca asistent principal de pediatrie, secţia nou-născuţi. Nu era căsătorită când s-a întors din capitală, dar la scurt timp, l-a cunoscut pe soţul ei, Marinel. Împreună, au întemeiat o familie, pentru că amândoi aveau acceaşi viziune despre viaţă. La scurt timp de la căsătorie, s-a născut primul lor fiu, Liviu. “Totul era minunat şi fără probleme, aşa cum îşi doreşte orice cuplu la început de drum”, a spus Elena.
Viaţa familiei Tănase s-a schimbat însă, la 180 de grade, odată cu naşterea celui de-al doilea copil, Teodor. El s-a născut cu “Sindromul Down”, o maladie genetică a cărei cauză nu se cunoaşte nici până astăzi. “Nu eşti pregătit să înfrunţi un destin aşa de sumbru, fără perspectivă. Adesea îmi puneam întrebarea «De ce eu?». Alături de soţul meu, am încercat să găsesc soluţii pentru micuţul nostru. Era vioi,  docil, foarte iubitor, răspundea bine la stimuli. Ne-a cucerit din prima clipă”, a mai spus femeia. Dacă la început nu se împăca deloc cu ideea că fiul ei mai mic are probleme, cu cât treceau lunile îşi dădea seama că trebuie să facă ceva pentru a-şi ajuta micuţul să se integreze în societate. Şi astfel a început lupta cu această maladie. Nu s-a gândit nicio clipă să renunţe la fiul ei.
A muncit foarte mult cu fiul ei. A luat-o de la zero cu educaţia, socializarea şi implicarea lui în societate. A început să se documenteze despre această boală şi a devenit un autodidact, încercând să-l facă pe Teodor să tindă spre normalitate şi cu siguranţă a reuşit. Fiul ei ştie să scrie, să citească, să navigheze pe internet şi de şase ani este campion “Special Olympics” la atletism, fotbal şi bocce.

A înfiintat o asociaţie pentru copiii cu “Sindromul Down”

Prin prisma meseriei de asistent la pediatrie, a putut să monitorizeze copiii cu sindromul Down din maternitatea Spitalului Judeţean Alexandria. Pentru că lucra la secţia de nou-născuţi, ştia permanent când se naşte un copil cu Sindrmul Down şi a încercat să convingă o parte din părinţii acestor copii să pună bazele unei asociaţii non-profit. A şi reuşit acest lucru, iar asociaţia a fost numită “Dai o şansă-Centrul de zi Sfântul Teodor”, după numele fiului ei. Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2006, în ziua de Sfântul Nicolae, ocrotitorul copiilor. Aici activează 17 copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 30 de ani. În cadrul centrului de zi, sunt practicate activităţi de educaţie, şcoalrizare, scris, citit, desen, pictură, sport, religie, aplicaţii manuale. Copiilor le este asigurată şi o masă pe zi. Toate aceste lucruri au fost posibile doar pentru că oameni cu suflet s-au implicat şi au făcut donaţii. “Am reuşit să le schimb destinul acestor copii, să fie prezenţi mereu în viaţa culturală a oraşului cu diverse spectacole de cântece, poezii şi dansuri. Am participat împreună la concursuri naţionale şi judeţene de sport, unde am obţinut mai multe trofee, medalii şi diplome”, a declarat Elena Tănase.
Pentru că a vrut ca fiul ei, dar şi ceilalţi copii cu sindromul Down să fie acceptaţi în societate şi să poată desfăşura activităţi ca orice alt copil, femeia a bătut la multe uşi şi a cerut sprijin la toate instituţiile publice. În anul 2007 a înfiinţat o a doua asociaţie, numită “Sportul pentru persoanele cu handicap din Teleorman”, în cadrul căreia se ocupă de promovarea sportului în rândurile persoanelor cu dizabilităţi. Elena Tănase face parte din Federaţia Naţională a Sportului pentru Persoanele cu Handicap şi este mediator familial la Special Olympics pentru zona de Sud a ţării. Misiunea ei este de a-i convinge pe părinţii copiilor cu dizabilităţi să participle la competiţiile sportive, pentru a-i ajuta să tindă spre normalitate. A reuşit să scrie şi două cărţi despre viaţa şi activitatea copiilor. Cele două cărţi se numesc “Dincolo de aparenţe” şi “Campionii destinului”. Momentan lucrează la a treia carte, care se va numi “Lecţie de viaţă”.

Au participat la “Dansez pentru tine”

Elena Tănase este un exemplu de mamă devotată şi femeie puternică, care a trecut peste orice obstacol pentru ca fiul ei să fie considerat un copil normal. În urma unui articol publicat într-o revistă naţională, au fost invitaţi de două ori la emisiunea “Dansez pentru tine”, unde Teodor, alături de o prietenă, Teodora, amândoi cu sindromul Down, au prezentat un dans şi au demonstrate tuturor că şi ei au dreptul să se bucure de viaţă la fel ca orice tânăr de vârsta lor.
“Pot spune că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali şi acest dicton ar trebui să ne însoţească tot timpul. Nu e vina nimănui că aceşti copii au apărut în viaţa noastră dar nici nu trebuie să-i marginalizăm, să-i ignorăm”, a mai spus Elena.

Profil
Născut: 25 aprilie 1955 în Roşiorii de Vede
Studii: Şcoala postliceală sanitară din Bucureşti, absolvită în 1977
Ocupaţie: asistent principal de pediatrie la maternitatea Alexandria
Familie: este căsătorită şi are doi băieţi, Liviu şi Teodor

Cum sunt copii cu sindromul Down?
„Aceşti copii au nişte calităţi deosebite. Sufeletul lor emană multă iubire, afecţiune, modestie, sinceritate, calităţi care au fost uitate de cei din jur. Merită să ne fie aproape şi să-i cunoaştem cât mai bine pe aceşti tineri minunaţi”.

Care sunt planurile de viitoar ale Asociaţiei „Dai o şansă”?
„În viitor vom participa la un curs de artă fotografică ce se va finaliza cu o expoziţie de fotografii executate de copii, ce va avea loc în luna octombrie. Pentru luna decembrie, copii cu dizabilităţi vor pregăti o piesă de teatru religioasă, care sperăm să aducă pace, linişte şi căldură în sufletul auditorului”

Ce-i place
„Îmi place să scriu ceea ce gândesc, să ajut oamenii şi să militez pentru persoanele cu dizabilităţi. Îmi place să asist la naşterea copiilor, lucru pe care îl fac de 30 de ani.

Ce nu-i place
„Nu-mi place minciuna, laşitatea şi ipocrizia oamenilor. Nu pot înţelege indiferenţa oamenilor în faţa suferinţei pentru că viaţa ne poate oferi oricând o surpriză negativă şi e bine să fim pregătiţi, oferind la timpul potrivit, afecţiune oamenilor care n-o cer”