Eugen Buzică Dumitrescu, un poliţist criminalist pasionat de pictură

De profesie agent şef la Serviciul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Teleorman, Eugen Dumitru pictează în timpul liber icoane pe lemn.

  Cu toate că a absolvit Liceul Agro-Industrial din Alexandria şi a lucrat câţiva ani la fabrica de rulmenţi, în anul 1995 a intrat la Şcoala de Subofiţeri din Câmpina. La doar 26 de ani, a fost repartizat ca poliţist într-o localitate învecinată capitalei, Popeşti Leordeni. Ulterior, din anul 1998 a lucrat ca agent la ordine publică în cadrul Poliţiei Municipale Alexandria.
Primul tablou a fost un coş cu fructe, reproducere după “caravagio”
“Din anul 2007 şi până în prezent, activez ca agent şef la Serviciul de Criminalistică, dar pasiunea pentru pictură am descoperit-o încă din anul 1996, când de altfel, am realizat şi primul meu tablou”, a povestit poliţistul. În perioada 1999-2002 a urmat cursurile unei şcoli de arte (Şcoala Populară de Artă), secţia Pictură, din Alexandria.
“Marea mea dragoste este icoana. În ultimul an la şcoala populară, am pictat prima icoană, pe care am făcut-o special pentru fiica mea, de ziua ei. De atunci în fiecare an, îi dăruiesc câte una de ziua ei”, a mărturisit Eugen Dumitrescu. Tot din anul 2002, acesta a început să participe la expoziţii cu lucrările sale, în special icoane. “Am obţinut locuri fruntaşe la unele expoziţii, dar la cea mai importantă, «Expoziţia concurs naţională de icoane», care a purtat numele de «Rugămu-ne ţie», organizată în fiecare an la Piteşti, anul acesta am obţinut locul II”, a spus poliţistul. Anul trecut, la aceeaşi competiţie a câştigat premiul pentru excelenţă.
Mare parte din icoane le face cadou
“Se întâmplă să mai şi vând câteodată, aşa cum s-a întâmplat acum la Piteşti. Lucrarea mea a rămas acolo şi ei mi-au oferit suma de 1.000 lei Încă din şcoala generală, poliţistul avea deprinderi şi talent la desen.. Nu e mult, dar în ziua de azi, nimeni nu mai trăieşte din pictură”, a precizat poliţistul. Uneori de Ziua Poliţiei, expune tablouri la Muzeul Judeţean, acestea fiind foarte apreciate de colegii săi.
Materialele folosite la picturi, pensulele, lemnul şi le cumpără singur, din bani proprii. “Doar o pensulă poate ajunge şi la suma de 50-60 de lei şi pentru asta trebuie să merg la Bucureşti, doar acolo găsesc. Aceasta se uzează în două-trei luni şi după trebuie să iau alta”, a mai adăugat Eugen Dumitru.

“Folosindu-mă de cunoştinţele în taina artei, am identificat nişte hoţi”

La un moment dat, în cariera sa de agent criminalist, a trebuit să depisteze nişte hoţi, care furaseră mai multe icoane de valoare din biserica comunei Buzescu. “Când i-am întrebat de unde au icoanele, mi-au spus că le au de la bunici, dar nu era adevărat, pentru că acelea erau deosebite. Cunoştinţele mele din domeniul picturii m-au făcut să-mi dau seama că nu oricine deţine astfel de icoane, ci numai lăcaşele de cult, lucru demonstrat ulterior”, a povestit criminalistul.

Profil

Născut: 6 octombrie 1969
Studiu: Şcoala de Subofiţeri Câmpina
              Şcoala Populară de Arte Alexandria
Familie: căsătorit, o fiică de 13 ani

Ce-i place: “Nu sunt diferit de ceilalţi oameni, îmi place natura, îmi plac plimbările în natură. De asemenea, mai îmi plac şi animalele. La criminalistică, am un câine de urmărire cu care lucrez. E ca şi copilul meu”.

Ce nu-i place: “Nu-mi place când văd discrepanţele foarte mari dintre oameni, ca de exemplu, unii sunt foarte fericiţi, iar alţii foarte trişti. De asemenea, mai sunt şi oamenii foarte bogaţi şi alţii foarte săraci, nu este normal aşa ceva. Ar trebui să existe un echilibru”

ÎNTREBĂRI

Câte lucrări aţi realizat până acum?
Nu le-am numărat niciodată, dar aşa în medie cred că am realizat vreo două-trei sute de lucrări. Pe multe le-am făcut cadou, iar altele le am prin casă. Acum mai am vreo sută de tablouri, dar nu numai icoane, ci şi peisaje sau reproduceri după pictori renumiţi.
Mai exact, de unde vă cumpăraţi materialele?
De la Fondul Plastic din Bucureşti. Lemnul îl iau de unde apuc. Odată mi-a adus cineva lemn de tei tocmai din judeţul Alba. Pot să iau de oriunde, chiar şi de la Lăceni, dacă aud că are cineva. Dar şi lemnul ăsta trebuie ţinut câţiva ani, la uscat şi păstrat în nişte condiţii bune.