Vrea despăgubiri pentru condamnarea de cinci ani

Petre Vişan a fost condamnat politic de regimul comunist între anii 1959 şi 1964. Alexăndreanul avea 22 de ani când Securitatea l-a arestat. Atunci lucra pe şantierul Sălii Cogreselor, actuala Sală a Palatului. Cei cinci ani de detenţie i-a petrecut la penitenciarul Jilava şi în lagărele de muncă silnică de la Luciu-Giurgeni şi de la Neagra, în judeţul Ialomiţa.

Petre Vişan primeşte lunar 200 de lei, pentru fiecare an de detenţie, în baza legii 118/1990. Iar acum, un an şi câteva luni, după apariţia legii 221/2009, a intentat proces statului român, prin care cere daune materiale şi morale."Legea asta a venit prea târziu, în alte state există de 20 de ani. În plus, acum s-a plafonat despăgubirea la 10.000 de euro, prin ordonanţă de guvern. Este doar praf în ochi, nu este nimic concret. Nu cred că se va da ceva. Eu i-am spus avocatului să ceară cât crede el, nu m-a interesat", explică Petre Vişan, care este şi preşedintele Filialei Teleorman a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Organizaţie subversivă, camuflată în cenaclu literar

Bărbatul povesteşte că în momentul arestării lucra pe şantier în Bucureşti şi spune că ştia de ce a intrat în vizorul Securităţii: făcea parte dintr-o organizaţie subversivă care era împotriva comuniştilor. Această organizaţie era cunoscută în Alexandria ca fiind un cenaclu literar. „Eram 16-17 inşi care ne întâlneam, ba la unul ba la altul, şi discutam despre comunişti, că nu se mai putea cu ei. Noi discutam despre ce să facem, nu am făcut nimic concret, dar s-au lansat zvonuri că aveam staţie de emisie radio. Nu avea ţara şi aveam noi? Era foarte greu, nu mâncam pâine de cinci ori pe an. Aşa că au considerat discuţiile noastre ca şedinţe organizate a unei asociaţii subversive care a vrut să răstoarne guvernul", povesteşte Petre Vişan.

Umilinţe şi bătaie de joc

Fostul deţinut politic îşi aduce aminte că i-au fost puşi ochelari de sudură pe ochi, când a fost ridicat de securişti şi dus la Rahova. Aici a fost interogat şi pus să recunoască tot, deşi nu participase la întâlniri decât de maxim două ori. Ancheta a durat două luni, timp în care fost umilit şi batjocorit. Procesul propriu-zis s-a ţinut la Tribunalul Militar din Bucureşti şi a durat două zile. Petre Vişan a fost condamnat atunci la 15 ani de muncă silnică, care după recurs s-au redus la opt. După proces, a fost transferat la penitenciarul Jilava, unde a rămas până anul următor. „La Jilava trebuia să stăm de la patru dimineaţa până la zece seara în picioare. Ei te urmăreau constant prin vizetă. M-am aşezat o dată pe pat într-un colţ în care era un unghi mort, dar aveau obiceiul, din când în când, să dea buzna în celulă şi să te ia pe nepregătite. Atunci am fost dus la izolare-în celula de pedeapsă. Era o cameră fără lumină cu mâzgă pe jos şi când deschideau uşa se vedeau salamandre", îşi aminteşte bătrânul. Singura mâncare care o primea aici era o cană de apă caldă pe zi.

După Jilava, a fost transportat în lagărul de muncă silnică de la Luciu-Giurgeni, unde a stat trei ani, apoi la Neagra. „Aici am construit grupuri sociale de locuit, un castel de apă. Ne duceau peste tot unde era nevoie: la cules de porumb, la sapă, am făcut şi şosele", îşi aduce aminte Petre Vişan.