Florin Rizea, pompierul care a adus numele Domnului la Detaşamentul Alexandria

  S-a specializat în scufundări, dar în acelaşi timp nu a renunţat nici la harul bisericesc, pe care la descoperit în copilărie.

  Florin povesteşte că a început să meargă la biserică încă din copilărie. Bunicii săi, care l-au crescut au fost cei de la care a învăţat să-l iubească pe Dumnezeu. „Bunicii mei au fost foarte credincioşi. Încă de la vârsta de nouă ani am fost atras de slujbe şi de viaţa bisericească. Eram un copil care învăţam foarte repede cântecele bisericeşti şi colindele. Ducându-mă săptămânal la biserică mi-am deschis acest drum în viaţă”, a spus subofiţerul. Deşi şi-a dorit dintotdeauna să se facă preot, a fost nevoit să mai încerce şi alte meserii pentru a se întreţine. A făcut liceul Rulmentul, după care a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Piteşti, timp în care a şi lucrat. După ce a terminat facultatea, s-a întors pe meleagurile natale şi a fost hirotonit diacon la biserica Sfântul Nicolae din Alexandria. „Am slujit trei ani la această biserică, până în anul 2006, când am aflat că se scot posturi de subofiţeri la pompieri. Pentru că eu am făcut armata la o subunitate de pompieri din Dolj, unde m-am remarcat şi chiar am fost comandat de echipaj, m-am înscris imediat la concurs. După ce am promovat examenul, am lucrat ca subofiţer operativ la intervenţie, mergeam la incendii. Din septembrie când am fost angajat la pompieri şi până în decembrie, am slujit în continuare la biserica Sf. Nicolae”, a mai spus pompierul.

Episcopul i-a dat binecuvântarea pentru a sluji la capela unităţii
Când a ajuns la Detaşamentul de Pompieri din oraş, în incinta unităţii exista o capelă, unde cadrele militare mergeu să se roage. „Nu era preot care să ţină slujbe şi Presfinţitul Galaction Stângă m-a hirotonit preot. Aşa am început activitatea pe linie spirituală şi administrativă la această capelă”, ne-a mai spus Florin. Ajutat de cadrele militare ale unităţii au renovat lăcaşul de cult, au cumpărat icoane şi tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a slujbelor. „La slujbele pe care le oficiez eu vin pe lângă colegii mei şi credincioşi din afară. Ţinem ca în orice alt lăcaş de cult, toate sărbătorile.”, a mai spus subofiţerul. Împreună cu cinci colegi care au aptitudini muzicale şi au făcut un program de colinde, cu care merge în fiecare an de sărbători să colinde instituţiile din oraş.

Din 2007, este scafandru profesionist
Trei subofiţeri de la ISU Teleorman au fost selectaţi în anul 2007 să facă cursul de brevetare pentru scafandru autonom. „Din 12-13 judeţe câte am fost la acest cocurs, ne-am calificat doar trei, printre care şi noi. Cursul a durat o lună la Centrul de pregătire General de brigadă Stoicheci al IGSU Bucureşti. După partea teoretică, am făcut practică două săptămâni la Eforie Nord, unde la final am condus operaţiunile de scufundare. A fost o experienţă deosebită”, spunea pompierul. Deşi nu a avut nicio intervenţie pe linie de scafandru, anul următor a fost avansat subofiţer operativ principal I, la Centrul Operaţional din cadrul ISU Teleorman.

PROFIL
Născut: 28 martie 1976, în Alexandria
Studii: Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii din Piteşti, promoţia 2003
Familie: căsătorit, două fete

ÎNTREBĂRI
Ca şi preot, participaţi şi la alte slujbe în alte biserici?
„Dacă sunt invitat, merg şi alte evenimente la care sunt invitat (cununii, botezuri, înmormântări etc.). Chiar aici în capelă am şi oficiat cununia unor fini de-ai mei”
La câte intervenţii aţi participat ca şi pompier?
„Când eram în aramtă, la vreo 40 de incendii şi cât am fost la detaşament, la aproximativ 30. Cea ma dificilă intervenţie a fost la Băbăiţa, chiar atunci când m-am angajat, a trebuit să decopertăm o casă pentru a stinge incendiul şi să scoatem toate bunurile”

Ce-i place
„Îmi place muzica bisericească greacă şi şahul. De asemenea, am făcut TIR de performanţă. Îmi place să citesc cărţi de medicină şi istorie şi să alerg”
Ce nu-i place
„Nu îmi plac viciile, certurile între oameni şi asuprirea. Nu mai îmi place să stau degeaba, tocmai de aceea nu prea am timp liber, găsec tot timpul ceva de făcut”