Cum a ajuns Pavel Rotaru din Brânceni să aibă companie de balet în America

Viaţa lui Pavel Rotaru pare a fi desprinsă dintr-un scenariu de film.  Un băiat născut într-o familie de oameni simpli de la ţară se înscrie la 9 ani la o şcoală de balet pentru a câştiga un ban. Ajuns pe scenă, descoperă o altă lume. O lume pe care a cucerit-o din România, până în America .

Pavel Rotaru provine dintr-o familie de oameni simpli, din localitatea Bujoreni, judeţul Teleorman.  Recunoaşte să a ajuns să facă balet dintr-o întâmplare. „ Când aveam vreo 8 ani, familia mea a plecat din Bujoreni la Bucureşti. O duceam foarte greu, tatăl meu şi-a găsit cu greu un loc de muncă. Într-o zi, el a văzut în ziar o ofertă de la şcoala de coregrafie în care scria că tinerii talentaţi, care sunt admişi aproximativ 200 de lei pe lună. Nici nu ştiam ce înseamnă baletul, însă am fost la probe, mi-a plăcut foarte mult şi am fost admis. Aşa a început totul”, îşi aminteşte maestrul Rotaru.

A studiat la Teatrul Kirov

Baletul i-a intrat în sânge şi de la primii paşi pe scenă şi-a dat seama că asta va fi viaţa lui. După terminarea liceului de coregrafie s-a angajat la Opera Naţională, iar un an mai târziu a primit primul rol, în „Don Quijote”. „Rolul lui Basilio, din Don Quijote a fost primul meu rol de prim balerin”, îşi aminteşte şi acum Pavel Rotaru. În 1966 a absolvit Academia de Balet Clasic din Bucureşti şi doi ani mai târziu a obţinut o bursă la Teatrul Kirov din Sankt Petersburg. „Aveam 24 de ani atunci şi am plecat împreună cu soţia mea, Aurora Rotaru, care era balerină şi profesoară . Am studiat acolo celebra metodă de dans «Vaganova»”, îşi aminteşte balerinul. La doar 25 de ani a început să predea la Opera Naţională de Balet, iar câţiva ani mai târziu a devenit maestru de balet al Operei Naţionale Croate din Zagreb.  În 1976 a înfiinţat alături de muzicianul Ion Bădănoiu o camerată coregrafică şi a debutat în. coregrafie. “Am făcut foarte multe spectacole şi coregrafii pentru acea camerată coregrafică. Mi-a plăcut foarte mult faptul că eram liber să îmi pun în aplicare ideile. A fost o idee de-a mea să îmbin baletul şi muzica pe scenă”, mai spune Pavel Rotaru, care îşi aminteşte că la vremea aceea ajunsese foarte cunoscut. Spectacolele lui făceau ca săile să fie arhipline.“La un spectacol, îmi amintesc că abia am găsit bilete pentru mama”, povesteşte artistul.

Din Iugoslavia, în America

În 1981 a plecat în America şi s-a stabilit în statul Atlanta. Şi-a construit propria şcoală de balet care a fost un succes. “Am înfiinţat acea şcoală pentru că am simţit nevoia  să deschid o şcoală de balet cu bazele noastre. Acolo era un alt stil. Am avut succes, iar doi ani mai târziu am deschis o companie în care foloseam dansatorii din şcoala mea, dar şi din alte părţi”, povesteşte Rotaru.
Le-a arătat amercianilor cum se face balet
La un an de la deschiderea companiei a reuşit să pună în scenă un spectacol de balet care a înregistrat un succes imens, fiind o premieră pentru statul american. “În 1989 am achiziţionat costumele şi decorurile din Dallas Ballet şi am pus în scenă Lacul lebedelor, care a fost pentru prima dată în istoria baletului din Atlanta. Am reuşit să umplem sala Fox Theatre din Atlanta, care are peste 4500 de locuri. Eu am mers pe drumul meu, nu am considerat că sunt în concurenţă cu baletul de acolo, ci am vrut să arăt oamenilor o altă latură a acestei arte, aşa cum am învăţat-o eu aici în România”, explică balerinul.  Pavel Rotaru şi-a închis compania din Atlanta în anul 2005. “Am renunţat la şcoală pentru că spectacolul devenise prea scump pentru oameni şi criza a lovit familiile din America. Numărul elevilor era tot mai mic şi nu am vrut să transform şcoala numai într-o afacere. Pe mine m-a interest să produc dansatori, asta mi-am dorit tot timpul şi am fost fascinat de idea de a deveni pedagog”, spune maestrul.
A revenit în România pentru a onora un contract cu Teatrul de Balet din Sibiu ,pe care l-a semnat în septembrie 2010. La Sibiu îmbină în spectacolele puse în scenă actoria cu baletul şi orchestra. Colaborează cu balerini japonezi, americani, finlandezi şi duce mai departe povestea vieţii sale , o viaţă petrecută pe scenă.