Document de 350 de ani, la arhivele naţionale teleormănene

Hrisovul domnesc este de pe vremea voievodului Constantin Şerban Actul domnesc este deschis publicului larg, însă nu în original. La arhivele naţionale teleormănene există şi acte de delimitare a terenurilor din judeţ şi o înştiinţare a guvernului cu privire la averea lui Tudor Vladimirescu.

Cel mai vechi document din judeţ este un hrisov domnesc, care datează de la 1 mai 1654. Acesta face parte din colecţia „Achiziţii” şi, fiind mai vechi de 200 de ani, publicul alexăndrean poate să îl vadă doar în copie. „În general dacă un document datează dinainte de 1800, noi căutam să arătăm fotocopia, şi nu orginalul” spune directorul Serviciul Judeţean Teleorman al Arhivelor Naţionale, Cătălin Zarzără.
Hrisovul este scris pe o foaie mare de pergament în limba slavonă. „Hrisovul reprezintă un un act domnesc. În cazul de faţă este vorba de domnitorul Constantin Şerban. Prin acest act << se întăreşte mai multor persoane din Scărişoara, judeţul Romanaţi, o moşie în câmp şi în siliştea satului, cumpărată în vremea lui Matei Basarab>>. Practic, este vorba de o recunoaştere a unor teritorii a mai multor persoane . Este un fel de împroprietărire, dar ei deja stăteau acolo, deci domnitorul a recunoscut că proprietatea este a lor. Mai mult ca sigur, aceste persoane erau boieri, oameni înstăriţi. În acea perioadă nu oricine putea să aibă pământ. Judeţul Romanaţi era o organizare administrativ-teritorială veche din care atunci făcea parte zona Islaz-Turnu Măgurele, iar siliştea este un sat părăsit, probabil din cauza bolilor sau a sărăciei”, explică Cătălin Zarzără. Acesta a mai precizat că limba în care este scris documentul, slavona, era limba oficială care se folosea în cancelaria domnească.
Hrisovul a fost refăcut în laboratorul de restaurare al arhivelor naţionale din Bucureşti, înainte de 1989. Acesta nu mai are însă sigiliul domnesc original, pentru că s-a deteriorat de-a lungul timpului. Următorul document ca vechime este din 1699, dar acesta este doar o copie. Actul se referă la o hotărnicie a două moşii din judeţul Romanaţi. “Hotărnicia este o delimitare teritorială”, precizează Zarzară.

Documente dinaintea înfiinţării Alexandriei

Până la începutul secolulul XIX, la arhivele naţionale, există un gol. Astfel, al treilea document ca vechime este un zapis, adică un act de vânzare-cumpărare. „În acest document Păuna îi vinde lui Constantin şi soţiei lui, Neaga, o casă şi un teren dintr-o mahala din Bucureşti. Acesta este scris în limba română, dar este folosit alfabetul chirilic”, mai spune directorul. Un alt document din 1818 se referă la trasarea frontierelor comunelor teleormănene: Sfinţeşti, Rădoieşti, Vârtoapele, Plosca şi Gărăgău. Ultimul document de la arhivele teleormănene, de până la formarea Alexandriei, este o înştiinţare a Vorniciei din Lăuntru( Ministerul de Interne) prin care aceasta cerea informaţii cu privire la averea şi datoriile rămase după moartea lui Tudor Vladimirescu.