Virag Imre, apicultorul care trăieşte ca albinele

Timişoreanul de 45 de ani este mereu în preajma albinelor şi luptă ca şi oamenii din jurul său să fie la fel de harnici ca şi producătoarele de miere.

Profil

Născut: 16.08.1965, Timişoara
Studii: Curs de apicultor (2002)
Experienţă: Apicultor de 9 ani
Familie: Căsătorit, o fată

De o viaţă, apicultorul Virag Imre trăieşte lângă albine. Tatăl său a devenit apicultor prin intermediul unor vecini care l-au iniţiat în tainele obţinerii şi producerii de miere. Dacă la început, în copilărie, a făcut totul din obligaţie, după zeci de ani de muncă, Virag Imre cunoaşte toate secretele albinelor şi nu regretă niciun minut din munca depusă până acum.

„După părerea mea, orice om care ar putea să afle măcar câteva informaţii despre albine şi stupuri s-ar îndrăgosti de modul lor de viaţă şi de normele după care trăiesc. Dacă măcar o treime din omenire ar trăi după câteva principii inspirate din stup, omenirea ar fi mai bună, mai câştigată, mai liniştită. Eu nu încerc decât să transmit informaţia, dar la noi în tară se trăieşte ca şi în junglă, astfel că misiunea mea e îngreunată”, spune Virag Imre.
De 45 de ani, apicultorul e fascinat de viaţa insectelor de pe urma cărora trăieşte. Bărbatul ştie că albinele fac totul dintr-un instinct de supravieţuire şi de înmulţire, iar noţiunile de ordine, curăţenie şi hărnicie nu le sunt străine. „Albina e trează tot timpul, astfel că ceea ce adună în timpul zilei e conservat noaptea. O matcă nu e mai mare decât numarul de puieţi care pot fi îngrijiţi de familie. Lucrurile sunt atât de surprinzătoare mai ales că omul e, teoretic, o fiinţă ratională, în timp ce albinele sunt simple insecte”, adaugă  Virag Imre.

Timişoreanul spune că cel mai mare avantaj al meseriei sale îl reprezintă faptul că îşi petrece mai toată ziua în natură, în preajma pădurii şi a surselor de apă, locuri preferate de albine. De multe ori, bărbatul are emoţii din cauza celor care nu au „cultura mierii”.  Omul s-a trezit de mai multe ori cu albinele gonite de cei cărora le era frică de posibile înţepături.

„Albinele nu sunt chiar atât de greu de întreţinut. Am să vă dau un exemplu: dacă la albine te murdăreşti pe degete, atunci te poţi linge pe degete pentru că nu o să găseşti altceva decât miere, pe când în zootehnie lucrurile stau altfel”, adaugă Virag Imre. Chiar dacă e harnic asemeni albinelor sale, timisoreanul e dezamăgit de comportamentul semenilor săi, despre care spune că nu au o mentalitate de consum, despre care bănuieşte că ar fi provocată de lipsa unor salarii echilibrate. Mierea produsă de albinele sale ajunge să fie vândută în Germania cu 12 euro pe kilogram, în timp ce în pieţele din Timişoara preţul e de doar 4-5 euro.

Întrebări şi răspunsuri

E meseria de apicultor una bănoasă?
Din start trebuie să vă spun că nu am ales să îngrijesc albinele pentru bani. E o meserie plăcută, care e drept că aduce şi câştiguri. Dar banii câştigaţi nu acoperă întotdeauna munca depusă.

Aţi avut întâmplări nefericite cu albinele?
Întâmplări mai puţin vesele au existat, dar ele nu au fost tragice. Niciodată albinele nu mi-au făcut rău. Pe de altă parte, oamenii mi-au făcut rău stupului. A fost o răutate gratuită din partea lor. Dacă am trăi după normele după care îşi duc viaţa albinele vă spun sincer că am fi oameni mai buni, mai înţelegători.

Ce-i place

„Îmi place foarte mult să îmi petrec timpul în natură, alături de albinele mele. Îmi face plăcere să povestesc despre meseria mea şi să caut locuri noi pentru stupurile mele. Îmi place să cred că trăiesc asemeni unei albine”.

Ce nu-i place

„Nu îmi plac oamenii leneşi, care nu ştiu altceva decât să critice. Nu îmi sunt deloc simpatice acele persoane care distrug puţinele zone verzi de la noi din ţară, respectiv cele care poluează totul din jurul lor”.

Dacă o treime din omenire ar trăi după principii inspirate din stup, omenirea ar fi mai bună.
Virag Imre, apicultor