Victor Geogean cântă la acordeon de la şapte ani

Victor Geogean a fost mereu alături de un trio de renume al muzicii populare românești: Ioan Bocșa, Drăgan Munteanu și Mariana Deac. Instrumentistul este profesor la catedra de muzică din cadul Palatului Copiilor din Alba Iulia. 

Profil:
Data nașterii: 23 ianuarie 1953, Lupeni, județul Hunedoara
Educație: Facultatea de Muzică „Valahia“ Târgoviște
Starea civilă: căsătorit, un băiat și o fată

Victor Geogean a moștenit talentul muzical de la tatăl său. „Tată, Dumnezeu să-l ierte, era un tenor deosebit și un talentat instrumentist. Cânta la mai multe instrumente și în special la saxofon. El a vrut foarte mult să cânt. În clipa când m-a adus de la maternitate, tata m-a băgat în cutia de saxofon și a spus cu glas tare că voi deveni artist“, rememorează profesorul.

A cântat sub bagheta dirijorului Paraschiv Oprea

Rimele, notele și acordurile le-a învățat cu o călugăriță germană, care lucra la spitalul din Lupeni, localitatea unde s-a născut. De la 7 ani, a început în paralel cu pianul, să cânte și la acordeon. Norocul a făcut să învăț acordeonul cu Ion Oprea, fratele regretatului dirijor Paraschiv Oprea. Peste ani și ani, Victor Geogean avea să cânte în orchestra Radio dirijată de maestrul Paraschiv Oprea. „Atunci i-am povestit lui Bebe Oprea, cum îi spuneau amicii dirijorului, că primul meu dascăl la acordeon a fost fratele lui. A rămas foarte suprins“, povestește instrumentistul.

În școală s-a dovedit a fi un elev remarcabil, atât la pian, cât și la acordeon. A fost eroul a numeroase articole din presa hunedoreană și câștigător a mai multe premii la nivel județean. Își aduce aminte că la Concursul artistic al elevilor, faza județeană la nivel de Hunedoara, a câștigat cu acordeonul locul I, la secțiunea instrumentiști, în spatele lui clasându-se Iosif Kappel (la vioară), care avea să ajungă unul din membrii marcanți ai trupei de legendă Phoenix.

Instrumentist al trio-ului Ioan Bocșa, Dragan Munteanu, Mariana Deac

A fost singurul selecționat de la Școala generală de Muzică din Petroșani pentru Liceul de Muzică de la Cluj Napoca, unde a studiat pianul. „Fără falsă modestie, vreau să vă spun că în Valea Jiului eram considerat un geniu. Că n-a fost tocmai o afirmație falsă, o dovedește faptul că în clasa a X-a mă căutau deja profesorii de la Conservator, care își puneau mari speranțe în mine“, afirmă Victor Georgean.

Dar viața tumultoasă a adolescenței l-a făcut să neglijeze orele de pian și să se concentreze mai mult pe baluri și petreceri unde cânta alături de alți amici. „Prin clasa a XI-a am lăsat-o mai moale cu pianul, pentru că am prins gustul banului. M-am axat pe muzica comercială. Începusem să cânt jazz, caffe concert“, spune instrumentistul.

În anul 1973 l-a cunoscut pe Ioan Bocșa și de atunci sunt ca frații. A fost cooptat în orchestra renumitului Ansamblu „Crăișorul Munților“ și a fost mereu alături de un trio de renume al muzicii populare românești. „Pe Ioan Bocșa l-am considerat și îl consider ca pe un frate. La un moment dat, am format o echipă, care mergea peste tot în turnee. E vorba de Ioan Bocșa, Drăgan Munteanu, Mariana Deac și eu. Așa ne-a prins decembrie 1989, când eram împreună în turneu prin sudul țării și ne miram de câte autoturisme  «Lada», cu numere rusești, circulau prin zonă, conduse de indivizi cu ceafa lată“, spune profesorul.

O întâmplare aparte din viața de artist vă mai aduceți aminte ?

V.G.: Da. 17 decembrie 1989, eram în Deva, în turneu, și am fost să vedem trenul care ducea gărzile patriotice la Timișoara, să înăbușe Revoluția. După ce i-am văzut pe ăia în tren, fiecare cu baston, seara ne-am cazat la hotel și ne-am strâns toți într-o cameră. Aveam o damigeană de 5 litri de vin. La un pahar de vorbă, l-am făcut pe Ceaușescu varză. Dimineața, la ora 7.30, am fost chemat la recepție. Mă aștepta acolo un fost colonel de securitate, care îl cunoștea pe tata, jucaseră fotbal împreună. Fusese ofițer de servici în acea noapte și înregistrase tot ce am vorbit. „Ia-l pe Bocșa, îmbarcarea în mașină și dați-i drumul, nu mai stați“, mi-a spus. Am plecat rapid. Avusesem mare noroc că fusese el de servici în acea noapte.

Ce-i place:
„Muzica și automobilismul. Am și practicat automobilismul, am făcut cascadorii. La oameni apreciez în primul rând caracterul. Respect oamenii care n-au coloana vertebrală fisurată“, a spus Victor Geogean.

Ce nu-i place:
„Mă deranjează fățărnicia, oamenii falși. Din păcate, e plină lumea de oameni care îți zâmbesc în față și, cum te întorci, te lovesc pe la spate. Sunt unii astăzi care calcă pe cadavre ca să-și atingă țelul“, a spus artistul.