Telefoane realizate de deţinuţi politici în expoziţie la Muzeul Unirii din Alba Iulia

Muzeul Unirii din Alba Iulia vernisează miercuri, 3 august 2011, o expoziţie în care este prezentată evoluţia telefoanelor şi a centralelor telefonice. Aparatele provin din colecţia Muzeului judeţean Buzău, iar cea mai veche piesă datează din 1898.

Expoziţia „Vocea de departe. Incursiune în lumea comunicării“, organizată de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia în colaborare cu Muzeul Judeţean Buzău şi Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, prezintă publicului albaiulian şi tuturor turiştilor care vor păşi în vara aceasta în Muzeul Unirii din Alba Iulia o colecţie de 70 de aparate de telefonie şi centrale telefonice din perioade diferite, cea mai veche piesă datând din 1898.

Cele 70 de aparate de telefonie prezentate în expoziţie aparţin Muzeului Judeţean Buzău, fac parte dintr-o colecţie mai amplă, de peste 100 de piese de provenienţă străină sau românească, majoritatea telefoanelor fiind donate de colonelul Nicolae Antohi care a început colecţionarea lor din 1975.

„Colecţia muzeului buzoian e cea mai mare colecţie de profil de la noi din ţară. Toate piesele, restaurate cu elemente componente originale, sunt în stare de funcţionare. Sunt telefoane civile şi militare, de masă şi de perete, telefoane publice, staţii de emisie-recepţie şi centrale telefonice, cu baterie locală, cu baterie centrală şi automate din România, Marea Britanie, Germania, Franţa, Suedia, Belgia, Austria, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Rusia“, a spus Ionela Mircea, muzeograf la Muzeul Unirii.

Modele din România

Aparatele sunt realizate de firme celebre, unele dintre acestea încă pe piaţă cu mari cifre de afaceri, altele reorganizate sub alte sigle sau chiar dispărute. România este reprezentată în expoziţie de aparate de telefonie realizate la Electromagnetica şi Vestitorul. Sunt modele diverse cu baterie locală, centrală şi automate, de masă şi de perete, civile şi militare, dintre acestea detaşându-se telefon de masă automat, tip secretariat, seria artizanală, realizat în 1950.

Lucrat de către deţinuţii politici din penitenciarele româneşti. Modelul a fost fabricat într-o serie mică, până la 100 de bucăţi, şi a fost introdus în birourile Comitetului Central al Partidului Comunist Român începând cu anii 1947-1948, fiind folosit până prin 1970 când a fost înlocuit cu aparate R.F.T. Se presupune că piesa din colecţia muzeului buzoian ar fi aparţinut fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.