Alba Iulia: Portret/ Sebeşeanul Ionuţ Lemenyi a scris despre un proces de vrăjitoare
0
Absolvent al Facultăţii de Istorie din Cluj Napoca, Ionuţ Lemenyi se simte cel mai mult atras de istoria mentalităţilor colective şi crede că a sta de vorbă cu strămoşii reprezintă un leac împotriva grijilor cotidiene.
Cunoscut omul de radio, Ionuţ Lemenyi a debutat săptămâna trecută în arta scrisului cu o carte aparte: „Sebeşul în secolul al XVIII-lea – Procese de vrăjitorie”, volum la care a lucrat mai mult de un an şi care relatează procesul început în februarie 1718, în Sebeş, în care au fost implicaţi 120 de martori şi patru acuzaţi de vrăjitorie, (trei femei şi un bărbat, aflaţi la o vârstă înaintată).
„Istoria este o pasiune mai veche a mea. Cred că a sta de vorbă cu strămoşii, a te refugia în alte epoci, în alte timpuri, e cea mai bună metodă de a uita prin ce treci în viaţă. Dintre toate ramurile istoriei, cel mai mult mă atrage istoria mentalităţilor colective şi faptul de a te putea transpune în pielea personajelor de acum câteva secole. Greşeala noastră e că-i judecăm pe cei de atunci prin prisma mentalităţii prezente şi e total contraindicat să judeci cu mentalitatea secolului XXI pe cineva din secolele XII-XIII“, afirmă Ionuţ Lemenyi.
Visul său – o istorie de la A la Z a oraşului Sebeş
Ideea de a aborda în cartea sa subiectul proceselor de vrăjitorie din Sebeş i-a dat-o un prieten, director al Muzeului de Istorie din municipiu.
„La începutul secolului XVIII era o perioadă foarte dificilă pentru Sebeş, oraşul era marcat de foarte multe evenimente, majoritatea negative: atacurile curuţilor (haiduci din acea vreme), invazia lăcustelor, ciuma, tot felul de epidemii şi calamităţi naturale. Automat, a venit impulsul de a căuta vinovaţi şi atunci s-a declanşat o adevărată vânătoare de vrăjitoare. În acele vremuri, era suficient ca cineva să spună de un vecin de-al său că l-a văzut călare pe o mătură pentru ca respectivul să fie acuzat de vrăjitorie“, povesteşte Ionuţ.
În opinia sa, cei patru acuzaţi de vrăjitorie din cartea pe care a lansat-o recent nu au fost cu adevărat vrăjitori. „Când cineva îţi repetă la nesfârşit că ai anumite calităţi sau defecte, până la urmă chiar crezi că le ai. Aşa s-a întâmplat cu cei patru, care au ajuns să creadă că au puteri magice“ e de părere autorul cărţii.
În altă ordine de idei, Ionuţ Lemenyi are în lucru o carte de cu totul altă factură (titlu provizoriu „Armată cu cai de lemn“), în care îşi propune să prezinte umoristic proprii întâmplări din perioada cătăniei şi studenţiei. Ar vrea, de asemenea, să elaboreze, împreună cu alţi colaboratori, o istorie de la A la Z a oraşului Sebeş. „E un proiect foarte greu, dificil, pentru care îţi trebuie mult timp. Aşa că, după ce o să ies la pensie, dacă îmi ajută Dumnezeu, o să mă mut, ca şi Ion Cristoiu, în bibliotecă şi o să încerc să duc acest proiect la îndeplinire“, afirmă zâmbind Ionuţ.
Cum ar trebui să privim, noi românii, viitorul ?
I.L.: Nu ştiu dacă pot da eu un răspuns la această întrebare. Cred, însă că, pentru a privi cu încredere în viitor, trebuie să ne cunoaştem trecutul, să ne respectăm înaintaşii, iar faptele lor şi evenimentele de atunci trebuie judecate pe cât posibil prin prisma mentalităţilor de odinioară, să ne transpunem în lumea de atunci şi să tragem învăţămintele care se impun.
Istoria ar trebui văzută ca o întâlnire la ceas de taină cu strămoşii, ei ne vor explica prin intermediul izvoarelor istorice tot ceea ce avem nevoie să ştim despre rădăcinile noastre. Ar trebui să învăţăm din greşelile trecutului, să înţelegem că superstiţia şi intoleranţa nu fac altceva decât să ne dezbine, să cauzeze involuţie spirituală şi micime sufletească.
Ce-i place: „Îmi place muzica, am şi o formaţie, de vreo 20 de ani, actualmente îi zice „Non-profit“. Eu sunt la bubuială, cânt la tobe. La oameni apreciez sinceritatea, curajul, în sensul bun al cuvântului, şi capacitatea de a-şi arăta cu sinceritate sentimentele faţă de aproape, de comunitate, de oraş“.
Ce nu-i place: „Dispreţuiesc linguşeala, perfidia, minciuna. Mă supără faptul că aunci când doi români sunt împreună, unul îl sapă pe celălalt. Mă deranjează, de asemenea, incapacitatea de a recunoaşte meritele altuia şi lipsa de curaj civic“.
Profil:
Data naşterii: 6 august 1969, Sebeş
Educaţie: Facultatea de Istorie din Cluj Napoca
Ocupaţie: redactor radio
Starea civilă: căsătorit, o fată
Se încarcă comentariile...
