Român din diaspora: „Alba Iulia a rămas Ierusalimul nostru“

Comunităţile de români de la sud de Dunăre mai trăiesc şi simt româneşte doar prin obiceiuri şi tradiţii. Nu au şcoli şi biserici în care să se vorbească româna şi nici nu pot să se exprime, în limba maternă, în administraţie. Îşi afirmă sentimentele româneşti o dată pe an la Alba Iulia, la Congresul Spiritualităţii Româneşti.

În Bulgaria, politicul învinge realitatea

Alexandrov Ivan, un inginer în vârstă de 66 de ani, din Vidin, este preşedintele de onoare al Asociaţiei Asociaţiei Vlahilor din Bulgaria. Vine la Alba Iulia ca la un loc de pelerinaj. „În toate ţările balcanice au vrut să ne asimileze. S-au păstrat obiceiurile şi tradiţiile, transmise din generaţii, fără să avem, însă, instituţii. Ne permit şcoli şi slujbă în biserică, dar nu avem profesori şi preoţi care să ştie limba română“, a spus reprezentantul comunităţii româneşti.

În Bulgaria, la ultimul recensământ au spus că sunt români un număr de 94.000 de persoane. Mai mult de 50 la sută dintre românii din Bulgaria trăiesc în zona oraşului Vidin. „Nu este o dorinţă politică în Bulgaria de a se crea şcoli şi biserici, iar comunitatea românescă nu este suficient de puternică pentru a influenţa politic. Teoretic avem drepturi, dar practic nu se poate. Se întâmplă ca unii copii să nu mai înveţe deloc româneşte. Unii dintre bunicii acestora nu ştiu limba bulgară. Apare astfel un fenomen straniu, absurd. Se privesc şi nu pot să îşi vorbească“, a afirmat Alexandrov Ivan.

Pentru el, întâlnirea anuală de la Alba Iulia este foarte importantă. „Alba Iulia a rămas Ierusalimul nostru. Este foarte important să ne întâlnim între noi. Ne lărgeşte viziunea. Completează golul pe care îl avem la noi în ţară“, a spus românul din Bulgaria.

Un singur preot în Valea Timocului

În Valea Timocului situaţia este similară. Aici trăiesc câteva sute de mii de români, dar doar o mică parte recunosc acest lucru oficial. „Putem să cerem învăţământ în limba română, dar trebuie să fie minim 15 copii. În Valea Timocului nu există niciun caz de şcoală în care să se înveţe în limba română. Problema este că românii nu cer pentru copiii lor acest lucru. Avem o singură biserică pe o rază de 200 de kilometri. Preotul de aici este singurul care slujeşte în toată Valea Timocului“, a declarat Iovan Petrovici, de 53 de ani, preşedintele Asociaţiei Valea Timocului din Ostrelj.

La fel ca românii din Bulgaria, singura posibilitatea de exprimare româneşte sunt obiceiurile şi tradiţile. „Nu avem televiziune şi radio. A existat o televiziune regională în comuna Bor, cu program în limba română, dar s-a închis. Am avut un centrul cultural şi un centru sportiv, care au fost şi ele închise. Nu ştim nici noi de ce. Problema este că noi românii nu ne luptăm prea mult pentru noi“, a completat Iovan Petrovici.

Lupta românilor din Voievodina

La câteva sute de kilometri de Valea Timocului, în Voievodina, există români care nu au astfel de probleme. „Noi cei din nord beneficiem de anumite drepturi, cum ar fi şcoli în limba română şi dreptul la culte în limba maternă. Am reuşit să ne păstram limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile. Problema noastră profundă este că nu reuşim să implementăm aceste drepturi în nord-estul Serbiei şi în sudul Dunării, în Valea Timocului“, a spus Ioan Cizmaş (50 ani), preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia.

Acesta afirmă că problema pentru românii de la sud de Dunăre este faptul că, până în anul 2000, au fost consideraţi grup etnic şi au fost numiţi vlahi. „Lupta noastră este recunoaşterea unei singure minorităţi naţionale române pe teritoriul Serbiei, indiferent de denumirile noastre istorice”, a completat Ioan Cizmaş. Conform acestuia, doar 84.000 de persoane din Serbia s-au declarat români la ultimul recensământ.