Alba Iulia: Dan Purceleanu a trăit o viaţă printre păpuşi şi copii

Şi-a dedicat viaţa teatrului albaiulian. Un artist voiajor cu iniţiativă, cu o fire de boem. Din copilărie a ştiut că viaţa sa este scena.

Treizeci şi trei de ani dedicaţi actoriei, treizeci şi trei de ani închinaţi unei lumi care oscilează mereu între vis şi realitate. Acesta este “zestrea” actorului păpuşar, Dan Purceleanu. O viaţă de om trăită în lumina reflectoarelor, un partener incontestabil al copiilor, un personaj care te îndeamnă să crezi mereu în lumea inocenţei în care zâmbetul păpuşii şi cel al păpuşarului te fac să uiţi de urâţeniile din jur.
Locul unde l-am găsit şi noi pe cunoscutul actor albaiulian a fost bineînţeles, scena. Deschis şi zâmbitor, aşa cum îl ştiu prietenii şi publicul, Dan Purceleanu ni s-a destăinuit şi ne-a împărtăşit câteva “ingrediente” din reţeta unui succes longeviv.
Drumul său profesional a început în 1972 la Uzina Mecanică din Cugir, unde sorţii i-au îndrumat paşii spre clubul fabricii, aici, făcându-se remarcat prin talentul şi dragostea sa pentru teatru şi muzica populară. “Am prezentat spectacole, recitări, şi cântam. Cunoaşteam oameni. Am fost şi la “Drum de Glorie” şi i-a plăcut la domnu’ Homoştean (fostul prim secretar – n. r.) de mine “Da’ cine-i baiatul, da’ ui ce voce are! Mă ce fain recită!”.

Primul pas către scenă

Nu a trecut mult timp până când vestea talentului său a ajuns la urechile celor de la teatrul de păpuşi albaiulian care au făcut primul pas invitându-l la un concurs de ocuparea postului de actor, mânuitor de păpuşi. La îndemnul prietenilor, Dănilă Purceleanu şi-a croit drum spre teatru, un loc sigur după cum afirmă chiar el, un loc de muncă la stat.
“Aşa am facut. Am venit am dat concurs. Eram 35 de concurenţi pe trei locuri. Am reuşit din prima”. Un destin sigur condus prin prisma talentului pe care nimeni nu îl poate contesta. “Dacă tot am talent nativ, trebuia să fac asta. Mi-a plăcut. Şi decât să trag în uzină”, a spus actorul.
Cu toate acestea viaţa nu i-a oferit acea lume de poveste. După 33 de ani închinaţi publicului, dar mai ales copilului-spectator, barometrul perfect de măsură a talentului şi dăruirii unui actor păpuşar, îi este greu să se abţină din oftat şi din reproşuri la adresa celor care fac legea.
“După 33 de ani de teatru am ajuns la un salariu de mizerie, 1.000 lei. Pe nimeni nu interesează. Cei tineri veniţi de câţiva ani au salariu mai mare decât mine. Nu înţeleg”, a completat Dan Purceleanu. Şi totuşi avem în faţă un om pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare talent pe care l-a împărţit cu prietenii săi cei mai buni: publicul. Un actor care nu şi-a trădat breasla şi care în afara scenei se împarte între soţie şi căţelul familiei, Dani.

Dacă nu aţi fi făcut această meserie, ce altceva aţi fi ales?
Cu siguranţă aş fi rămas în lumea artistică. Îmi place să cânt şi probabil că asta aş fi făcut. Îmi place muzica populară şi dacă aş fi moştenit măcar jumătate din vocea tatălui meu, cu siguranţă aş fi ales drumul muzicii. La viaţa mea am cântat, am recitat, am jucat teatru, chiar am şi dansat.

Ce alte pasiuni aveţi în afară de actorie?
Poate e mult spus pasiune, însă de ceva timp eu şi soţia mea avem un căţel pe care l-am numit Dani. Eu sunt Dan, el e Dani. Soţia mea l-a achiziţionat pentru a avea cu cine să ne petrecem timpul la pensie. Îmi place mult să ies cu el la plimbare prin parc, pentru că îmi este foarte drag.

Ce-i place
“Hmm, eu sunt un boem de felul meu. Îmi place să stau de vorbă cu oamenii, să le cânt, să le spun bancuri... Am dus o viaţă culturală bogată de când eram la grădiniţă. Oriunde am fost, eram un artist voiajor. Îmi place munca şi o fac cu dragoste. Probabil sunt “ultimul mohican”. Pun mult preţ pe muncă. Am fost chemat la Teatrul Ţăndărică de trei ori însă am ales să rămân în Alba Iulia”.

Ce nu-i place
“Faptul că astăzi nu se mai pune preţ pe muncă şi pe valoare. Faptul că, după 33 de ani de muncă, nimănui nu îi pasă că te zbaţi să supravieţuieşti cu un salariu de mizerie. Nu este corect că se întâmplă aceste lucruri. Oamenii mă dezamăgesc. Fac promisiuni care apoi nu sunt respectate”.

Ce crede despre Alba Iulia:
Alba Iulia îmi place ca şi oraş, e liniştit şi te cunoaşte lumea. Este plăcut să te plimbi prin parcuri şi să admiri “liniştea” oamenilor. Îmi place şi pentru că este un oraş curat. Nu cred că e altceva ce îmi place în afară de aceste aspecte.

Nu îmi place gândirea concetăţenilor când vine vorba să facă alegeri pentru ei înşişi. Parcă sunt cumpăraţi, fraieriţi. Nu ştiu de unde se trage această latură negativă a lucrurilor, dar sunt dezamăgit. Nu ştiu, nu pot să înţeleg. Plus că de o vreme încoace se dau nişte proporţii nemeritate sau se atribuie nişte merite unor personaje cărora nu li se cuvine nici pe departe atât. Şi ar mai fi ceva. Avem un oraş frumos, însă se dă o atenţie prea mare ungurilor, Imperiului Austro-Ungar.

Profil
Născut: 2 ianuarie 1950
Studii: Liceul din Prundu Bârgăului, Bistriţa Năsăud
Experienţă:  Perfecţionare în actorie timp de 12 ani
Meserie: păpuşar, membru UNITER
Familie: căsătorit