Alba Iulia: Portret. Silvan Stâncel – filologul pasionat de chitară

Silvan Stâncel este exemplul cel mai bun că niciodată nu este prea târziu să încerci ceva nou şi să te (re)descoperi. Pasiunea se poate naşte în orice moment al vieţii şi niciodată nu vei ştii că te afli în faţa unei împrejurări de cotitură care ar putea să îţi schimbe viaţa.

Asta i s-a întâmplat şi tânărului albaiulian care a luat primul contact cu chitara în timp ce se afla într-o tabără. „Aveam 17 ani şi în tabără se găsea şi un preot care cânta foarte bine la chitară. M-a impresionat!”, a povestit Silvan. Vâlvătaia pasiunii a început să mocnească încă de pe atunci însă, fără a face vreun pas concret în acel moment, tânărul a revenit în oraşul natal unde soarta a făcut ca sora sa să aducă acasă o chitară.

Opt ore pe zi a studiat chitara

Mişcat de ceea ce i-a fost dat să trăiască în tabără, Silvan a început timid cu primele acorduri pe chitara învechită şi uzată. Din acel moment cam opt ore pe zi timp de aproape doi ani au fost dedicate studiului chitării. Novice în ale muzicii, Silvan a fost autodidact în tot acest răstimp.
Dacă iniţial primul contact a fost cu chitara folk, ulterior adolescentul a descoperit şi chitara clasică, tot într-o tabără. Decis să îşi şlefuiască talentul moştenit dintr-o familie cu înclinaţii artistice - tatăl poet şi o sora pictoriţă - tânărul chitarist şi-a îndreptat atenţia spre partea teoretică a studiului. „Mi-am dat seama că trebuia să pun mâna să învăţ teorie muzicală.
Dacă până atunci totul mergea după ureche, ascultam piese la casetofon şi derulam la infinit până stricam şi aparatul şi caseta, acum era momentul să învăţ să descifrez o partitură”, a povestit Silvan.

Prima apariţie publică – în studenţie

Primul pas spre scenă l-a făcut în anii studenţiei, la Cluj Napoca unde a cunoscut diverşi artişti şi iubitori de chitară. Tot aici avea să îl întâlnească şi pe Andras Varga care îi va stârnii interesul pentru stilul flamenco. În aceeaşi perioadă a început să compună primele piese chitară-voce şi a participat la primul festival concurs, la Galaţi.
După acesta a stat departe de scenă preţ de câţiva ani pregătindu-se temeinic pentru un debut care de data aceasta avea să îl facă remarcat. După absolvirea studiilor universitare tânărul s-a dedicat şi mai mult chitarei şi imaginii pe care voia să o promoveze.
Apariţiile publice au început din 2006 când, la propunerea cantautorului Vali Şerban, Silvan a concurat la Festivalul de Muzică Folk „Ziua de Mâine” de la Alba Iulia unde a primit marele premiu. După acest moment, tânărul artist a fost invitat în ţară la alte festivaluri de gen, iar compoziţiile sale i-au adus cele mai importante poziţii pe podium.
Astăzi Silvan Stâncel are ocazia să cânte alături cei mai cunoscuţi artişti care, de altfel, i-au marcat drumul profesional.

Cum te-a schimbat apropierea de chitară?
S.S.: „Chitara implică foarte multe trăiri. Studiind acest instrument mi-a fost dat să descopăr răspunsuri la întrebări de viaţă. Muzica are regulile ei de funcţionare pe care dacă le descoperi le poţi aplica uşor în viaţa cotidiană. Chitara a fost şi o modalitate de dezvoltare integrală pentru mine. Am devenit mai sensibil şi m-am videcat de timiditate”. 

Ce gen muzical abordezi?
S.S.: „Eu personal nu ma identific cu niciun gen. Faptul că alţii mă identifică cu un gen anume, asta e problema lor. Din punctul meu de vedere eu cânt la chitară şi atât! E drept că am participat mai mult la festivaluri de folk, dar asta pentru că acestea au fost mai multe. Consider că până la mine folkul a însemat doar text şi linie melodică, de la mine folkul va însemna şi tehnică”. 

Ce-i place: „Îmi plac oamenii liberi, fără complexe. Îmi plac oamenii cu care poţi discuta şi pe care îi simţi aproape. Îmi place comunicarea şi natura sub diversele ei forme”.

Ce nu-i place: „Descoperind în fiecare zi lucruri noi îmi dau seama că sunt prost. Uitându-mă în urmă la greşelile pe care le-am făcut devin tot mai conştient de acest fapt. Nu îmi place că nu pot să fac mai multe. Ultimele teme de meditaţie ale mele sunt revolta românilor faţă de tot. Românii se revoltă urlând, strigând, scriind mesaje incitative, critice. Şi eu am făcut-o pe blogul meu, dar le las acolo să vadă oamenii că am greşit şi eu. Românii ar trebui să se revolte făcându-şi treaba profesionist”.

Profil
Născut: 2 iulie 1978, la Alba Iulia
Educaţie: Facultatea de Litere, Universitatea „Babes-Bolyai” – Cluj Napoca
Experienţă: Masterat - Administrarea afacerilor, „Universitatea 1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Ocupaţie: Secretar Literar la Teatru de Păpuşi „Prichindel” din Alba Iulia; Profesor de germană şi franceză