Alba Iulia: Portret. Ana Maria Groza - de profesie de economistă, de renume atletă

A străbătut lumea în lung şi-n lat, a cunoscut oameni şi culturi diferite, dar mereu a revenit acasă în oraşul din inima României, în Alba Iulia unde locuieşte împreună cu familia sa.

Ana-Maria Groza, este unul dintre sportivii valoroşi pe care acest oraş i-a dat. Este o tânără pentru care viaţa a avut alt plan decât acela de face sport ca şi hobby sau la un nivel mediocru. Munca sa nu a rămas fără ecou, iar performanţele nu au întârzâiat să apară. „Eu mă consider un om normal care a vrut să facă ceva în lumea sportului. Prima mea prezenţă pe stadion ca şi sportivă a fost în 1992, la 16 ani. Totul a început dintr-o joacă şi din dorinţa de a-mi umple timpul. Pe lângă şcoală simţeam nevoia să mă mişc. În momentul în care am ajuns la stadion nici măcar nu ştiam ce înseamnă marş. Pentru mine atletismul însemna alergare, săritură, cu alte cuvinte ceea ce vedeam la televizor”, a spus Ana-Maria.
Sportiva nu stă prea mult pe gânduri când vine vorba de reuşită. „Sunt genul de om care poate chiar dacă nu am calităţile fizice şi îndemânarea de a face un anumit lucru, ştiam că prin muncă mă voi putea perfecţiona”, a adăugat atleta din Alba Iulia.

„Alergare uşoară” spre podium

Primele concursuri la care a participat Ana-Maria au fost cele la nivel judeţean în 1993 şi 1994, după care lucrurile păreau să prindă contur, viaţa competiţională devenind din ce în ce mai bogată urmând campionate naţionale şi internaţionale. „Prima competiţie internaţională a fost în 1994, iar în 1995 am câştigat titlul balcanic la nivel de juniori. Competiţe care mi-a rămas la suflet veniind în urma unui eşec, ratarea calificării la campionatele mondiale la juniori”, a mărturisit sportiva.
În viaţa atletei au intervenit şi schimbări odată cu ieşirea din anonimat. „Sunt norocoasă pentru că sportul mi-a oferit şansa să călătoresc, să cunosc oameni, dar să fi o persoană cunoscută nu este întotdeauna uşor. Eu vreau să fiu cunoscută pentru ceea ce fac pe stadion pentru că cea mai mare satisfacţie vine din zâmbetul şi mulţumirea oamenilor”, a mai spus atleta.

Jocurile Olimpice i-au marcat cariera

Ana-Maria Groza nu îşi vede viitorul ca şi antrenor, deşi admite că schimbări pot interveni oricând. Cu toate că lucrează în domeniul economic, sportiva mărturiseşte că nu a ţinut o evidenţă a premiilor cucerite în timp, însă ştie sigur că cea mai mare realizare a sa este participarea de trei ori consecutiv la jocurile olimpice. Ana-Maria se declară resemnată şi împăcată cu tot ce i-a oferit viaţa până în prezent, mai ales pe plan profesional cu toate că nu au lipsit momentele de cumpănă. „În sport trebuie să ştii să câştigi şi să pierzi în egală măsură. Până la urmă asta e frumuseţea”, a completat Ana-Maria Groza.   

Consideri că autorităţile sprijină suficient sportivii în acest moment?

A.G.: „Este un subiect destul de amplu. Se poate discută foarte mult. După părerea mea sportul este neglijat în ultimul timp şi asta începând de la nivel naţional. Personal nu pot să zic că am primit un ajutor substanţial din partea autorităţilor. Mă bucur că în 2008 am fost amintită după ce m-am întors de la Jocurile Olimpice, dar sincer mă aşteptam la alte lucruri. Până la urmă autorităţile locale au sprijinit activitatea clubului, nu pe mine în mod special”.  

Care este viitorul sportului în opinia ta?

A.G.: Eu cred că tinerii de astăzi nu mai vin cu plăcere la stadion, implicit la antrenamente. Sportul nu mai este pasiune. Ei vor rezultate cât mai bune, dar cu muncă cât mai puţină, efortul să fie minim. Lucru acesta nu este posibil. Pe lângă asta mai sunt tentaţiile zilei de astăzi: televizor, internet, calculator care sunt mult mai uşor de accesat decât să vii să depui un efort fizic pe stadion. Plus rezultatele vin în timp, în luni şi ani de zile de muncă. 

Ce-i place: „Îmi place foarte mult natura şi florile. Îmi place să călătoresc şi îmi doresc ca într-o zi să o fac fără să mai depind de ceas, de ora de masă sau de ora de odihnă. Îmi place foarte mult muntele, dar sunt şi adepta mării, iar când zic mare mă gândesc la alb şi albastru, culorile mele favorite. Când zic alb şi albastru mă gândesc la Grecia. Mi-a rămas la suflet, îmi aduce linişte sufletească”. 

Ce nu-i place: „Nu-mi plac oamenii falşi şi nu-mi place minciuna. Mă deranjează faptul că astăzi primează foarte mult răutatea, invidia, deşi ar trebui să fim mai buni. Exact spiritul de fair-play din sport, le lipseşte oamenilor. Din păcate nu se poate. Eu cred că în fiecare dintre noi există un copil şi poate ar trebui să lăsăm această latură să se manifeste mai mult. Să fim mai calzi, mai buni. Ne-ar fi mult mai bine”. 


Profil:
Născută: 1 iunie 1976, Cluj Napoca, judeţul Cluj
Educaţie: Facultatea de Ştiinţe, Universitate „1 Decembrie 1918”,  Master în Ştiinţe Economice, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune
Profesie: economist
Familie: necăsătorită