Alba Iulia: Portret. Emanuel Stoica este convins că fotografia zâmbeşte cuvântului
0
Emanuel Stoica vrea mereu să fie mai bun azi decât ieri, vrea să trăiască marţi cel puţin la fel de bine ca şi luni. Zice că n-a reuşit niciodată, fapt pentru care se consideră un om imposibil. Asta nu-l împiedică să spere că miercuri va trăi mai bine decât marţi.
E realist, spune el, ca să argumenteze. În opinia sa, viaţa e aşa de scurtă încât nu se poate pune în valoare aşa cum ar trebui, crede că există şi un altfel de realism decât cel bazat pe materialism. E convins că omul îşi iroseşte 90 la sută din viaţă inutil.
A schimbat profesia de jurist pe cea de ziarist
Fiu de preot, a avut parte, din pruncie, de smerenie, de o bibliotecă vastă a cunoaşterii, de educaţie. Citind cu înverşunarea plăcerii de a ştii, şi-a descoperit dorinţa de a scrie pentru oameni, a pliat această năzuinţă pe profesia de jurnalist. “Încă de când eram mic, scriam poveşti, aveam, aşa, o dorinţă interioară să spun oamenilor despre bine şi rău. Visam frumos. Mai târziu, student fiind, îmi doream să fiu tot ziarist. Şi dorinţa mea de a scrie pentru oameni s-a întâmplat. Am renunţat la profesia de jurist în capitală pentru a deveni jurnalist în Capitala Unirii”, spune Emanuel Stoica. Visul - roz, mass-media - alta, spune Emanuel după experienţa acumulată în presă. Altceva nu vrea să adauge la această remarcă. “Ne lipseşte clasa de mijloc, ne lipseşte o ierarhie socială. La noi, oamenii nu mai privesc de jos în sus către nişte valori autentice. Privesc de la egal, la egal, aşa cum au fost obişnuiţi, zeci de ani, de comunişti. Privesc cu respect doar oamenii cu mai mulţi bani şi pe acelaşi calapod cu ei. Din păca”, e concluzia la care a ajuns.
Fotografia şi cuvântul – un cuplu ideal
Dorinţa de a scrie pentru oameni rămâne mereu prioritate pentru Emanuel Stoica. A deschis, în 2008, la Editura Clusium Cluj Napoca, “Ferestre pentru irealitate”, într-un real debut literar. Asta după ce-şi descoperise o nouă vocaţie: arta fotografică. “Fotografia este pentru mine o latură foarte importantă. Mi-am dat seama că pot să extrag dintr-o fotografie bună nişte esenţe ale laturii umane pe care altfel nu le-aş fi putut descoperi. Fotografia mă ajută şi să scriu, mă ajută şi să mă exprim din punct de vedere vizual. Nu pot despărţi fotografia de scris. Am sentimentul că, dacă ratez o fotografie, ratez şi concretizarea unei idei importante în scris” ne destăinuie Emanuel. Nu ştim câte fotografii a ratat, dar celelalte le-a expus în interesante expoziţii de profil, au vorbit în locul lui prin imagini şi culori.
Emanuel postează cuvântul şi fotografia la acelaşi nivel, nu ştie deocamdată căreia dintre aceste două pasiuni să-i acorde o importanţă mai mare. Pentru că, după cum spunea, lui îi place să scrie poveşti pentru oameni zâmbind instantaneu în “blitz” de soare .
Întrebări şi răspunsuri:
Ce te defineşte mai bine, scrisul sau arta fotografică ?
E.S.: Nu ştiu şi asta mă consumă cel mai mult. Asta-i problema mea din prezent. Cert e că o fotografie care-mi place, mă face să mă gândesc o lună de zile la o idee pe care vreau să o transpun în scris. Îmi place, şi să scriu, şi să fac fotografii. E o tragedie pentru mine că nu ştiu în momentul de faţă cărui domeniu din aceste două să-i acord prioritate.
Ce-ţi doreşti în viitor?
E.S.: Să fiu cetăţean planetar şi să se desfiinţeze sclavia minţii, adică să nu mai existe oameni care gândesc cu mintea altora. Îmi doresc putere de muncă şi sănătate, că restul vine de la sine. Nu mi-am putut imagina niciodată că, dacă mă gândesc la un lucru mai mult de 10 secunde, mi se poate întâmpla. E drept că la ziaristică m-am gândit de vreo câteva ori, mai mult de 10 secunde, până să se şi întâmple”.
Ce-i place: “Îmi plac femeile frumoase, oamenii buni, inteligenţi şi liberi. Îmi plac toate domeniile artei. Nu pot ignora muzica, literatura, istoria şi mai ales artele vizuale”.
Ce nu-i place: “În primul rând, nu suport impostura. Nu-mi place, de asemenea, ipocrizia, maneliştii cu bani, nemernicii. În România nu-mi place lipsa reperelor sociale autentice. “
Profil:
Născut: la 6 aprilie 1974, la Piteşti
Educaţie: licenţiat în Drept, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu
Ocupaţie: jurnalist
Familie: necăsătorit
Se încarcă comentariile...
