Alba Iulia: Portret. Dumitru Ignat a lucrat patru decenii în transporturi
0
Dumitru Ignat are amintiri interesante din perioada în care a făcut armata. După ce a făcut serviciul militar, a lucrat până a ieşit la pensie doar în transporturi.
După ce a terminat şcoala profesională auto la Iaşi, în 1957, a fost repartizat la Alba Iulia. Avea 17 ani când s-a angajat la Intreprinderea Transporturi Auto (ITA) în cadrul Autobazei Alba Iulia. Din 1980 s-a transferat la ITSAIA (Intreprindere de Transporturi Specializată în Agricultură şi Industrie Alimentară), din cadrul căreia avea să se pensioneze în anul 1997.
“De când eram în şcoala profesională, mi-a plăcut sectorul acesta al transporturilor, pentru că e un domeniu de activitate care nu te leagă de locul de muncă, cum ar fi într-o mină sau într-un birou”, spune Dumitru Ignat.
“Şeful de coloană e ca un antrenor de fotbal”
Primii zece ani i-a lucrat ca vopsitor auto. Mai apoi, după ce a absolvit Colegiul “Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia, a fost numit impegat de mişcare şi, doar după un an, a promovat în funcţia de şef de coloană.
“Aveam în subordine între 35-45 de maşini, trebuia să coordonez ruta fiecăreia în parte, astfel ca să aducă beneficii întreprinderii. Eu am zis întotdeauna că şeful de coloană e ca un antrenor de fotbal. Trebuie să-şi apropie oamenii, să ştie să vorbească cu ei, iar când îi trimite la beneficiar să fie convins că nu îl va face de ruşine. În toată perioada în care am lucrat ca şef de coloană, adică 33 de ani, m-am înţeles perfect cu şoferii din subordine şi au făcut întotdeauna cu plăcere ceea ce le spuneam să facă, pentru că aşa era firesc”, afirmă nea Mitică, aşa cum îi spun prietenii mai tineri.
A dormit cu doi şoferi în acelaşi pat
Spune că a munci cu omul şi, în special, cu şoferii, e extrem de dificil, dar lui i-a plăcut foarte mult. “Mi-aduc aminte că am lucrat şi în transportul de călători, 5 ani. Acolo erau selectaţi şoferii cei mai buni, dar unii dintre ei umblau cu “cioara vopsită”, în sensul că făceau ciubuc. Eram obligaţi să facem controale şi pe unii îi prindeam. Eu întotdeauna i-am iertat pe cei care au greşit o dată, de două ori, dar a treia oară nu mai aveau ce discuta cu mine”, spune Dumitru Ignat.
Faptul că fostul şef de coloană s-a înţeles perfect cu cei din subordine îl reflectă şi următoare întâmplare amuzantă pe care o descrie: “Eram în campanie agricolă, la Jidvei. Erau acolo mulţi, studenţi, elevi, salariaţi şi au fost probleme cu locurile de cazare, nu erau suficiente. Aşa se face că două nopţi am dormit într-un pat cu doi şoferi. La un moment dat, unul dintre ei, care era la mijloc, mi-a spus: “Şefu’, ia treci şi dumneata la mijloc, să vezi cum e”. M-am conformat. Am dormit mai rău, dar a trecut”.
Cum poate ţine un ieşean cu Rapidul ?
D.I.: „Am trăit o întâmplare aparte. Eram la perfecţionare în Bucureşti şi am fost la meci, juca Poli Iaşi cu Rapidul. Am stat, fără să vreau, chiar în mijlocul galeriei giuleştene. Primul gol l-a dat Iaşiul şi m-am bucurat. Instantaneu, am simţit două coate în coaste de mi-am pierdut răsuflarea. Imediat am devenit cel mai înflăcărat suporter rapidist. În final, gazdele au bătut cu 2-1, iar suporterii rapidişti m-au luat cu ei să sărbătorim. Nu m-au lăsat să plec decât la 1.00 noaptea. De atunci, ţin cu Rapidul”.
Cum se muncea înainte de 1989 şi cum se munceşte acum ?
D.I.: „Nu ştiu, parcă acum nu se mai lucrează cu atâta tragere de inimă. Eu am lucrat şi înainte şi după Revoluţie. Înainte era altceva, oamenii se înţelegeau mai bine, munceau cu mai mult spor şi puteai avea încredere în e. Acum, nu mai e aşa. Discuţi cu omul, dar nu ştii dacă a înţeles sau nu, îţi e teamă că face tot ca el, nu cum ar trebui”.
Ce-i place:
“Îmi place să citesc şi să urmăresc transmisiile sportive, în special fotbalul, sunt rapidist. La cei din jur apreciez omenia, bunul simţ, ospitalitatea, corectitudinea. De asemenea, mă simt bine în mijlocul oamenilor comunicativi, sociabili.”
Ce nu-i place:
“Mă deranjează aroganţa la oameni, tupeul fără măsură, dus până la nesimţire. Dispreţuiesc lipsa de bun simţ, obrăznicia tineretului în relaţia cu cei vârstnici. Dar cel mai mult mă supără manelele şi maneliştii. Nu suport manelele, nu ne reprezintă pe noi, românii.”
Profil:
Data naşterii: 11 iunie 1940, Coia, judeţul Iaşi
Educaţie: Colegiul “Horea, Cloşca şi Crişan” Alba Iulia
Familie: căsătorit, doi băieţi
Se încarcă comentariile...
