Petru Muntean, filologul fascinat de "militărie"

Petru Muntean ar vrea să se afirme în domeniul creației lirice, dar în același timp se visează militar pe câmpul de luptă din Afghanistan. De loc din Maramureș, a vrut încă din gimnaziu să urmeze cariera militară. A dat examen la Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul“ din Alba Iulia, dar a eșuat în această tentativă.

Data nașterii: 11 februarie 1988, localitatea Bârsana, județul Maramureș
Educație: student anul III la Facultatea de Filologie (română-franceză), Universitatea „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia
Starea civilă: necăsătorit

„Din păcate, nu am intrat. Spun din păcate, pentru că mă fascinează și acum «milităria». Mi-ar fi plăcut să mă îndrept spre academia militară, asta și pentru că într-o vreme aveam o prietenă, care era acolo, la academie“, spune zâmbind nostalgic Petru.

„Ca să fii poet, trebuie să fii militar“

Chiar dacă acum este student la filologie, nu exclude din planurile sale de perspectivă varianta unei cariere militare. „La ora actuală, sunt mulțumit de ceea ce fac, de facultatea pe care am ales-o, dar nu exclud ca pe viitor să mă îndrept spre academia militară“, ne destăinuie tânărul. Spune că în el se confruntă două personalități cu năzuințe distincte. Își dorește să scrie, să se afirme în creația lirică, dar ar vrea să îmbrățișeze și cariera militară.

„Pe de-o parte îmi doresc să fiu poet, iar pe de altă parte mă văd în trupele din Afghanistan simțind fiorul «cald» al sângelui care se varsă acolo, trăind acea stranie senzație de război. Oscilez între două domenii care se adună. Ca să fii poet, trebuie să fii militar, să-ți impui o anumită stare, să-ți vezi viața ordonată în cuvinte. Să înlănțuiești cuvinte care se iubesc între ele și să trăiești cu gândul că viața nu se rezumă la doar ceea ce vezi în jur“, explică tânărul.

„Viața lui Eminescu“ l-a determinat să aleagă filologia

A fost influențat să aleagă profilul uman de profesorii de română din gimanziu și liceu, dar mai ales de o carte, pe care a studiat-o în primul an de liceu. „În clasa a IX-a, am citit «Viața lui Eminescu», de George Călinescu, o carte pe care o răsfoiesc și acum cu mare plăcere. Am fost atunci singurul din clasă, care am citit-o și colegii mă întrebau mirați cum de am reușit. Această carte m-a determinat să aleg filologia“, mai afirmă Petru. Îl pasionează scrisul, creația lirică.

„Poezia este, evident, un spațiu, pe care încerc să-l pătrund. Scriu poezii și mă fascinează literatura, în speță cea realistă. Îmi place să citesc despre om, cum evoluează sau involuează. Admir personajele care se schimbă înspre bine într-un moment de emoție, de bucurie sau tristețe. Personajul meu preferat este Ivan Ilici, pe care-l consider un adevărat erou al marelui scriitor rus Lev Tolstoi“, spune studentul.

Își dorește mult să publice, dar încă nu este pregătit să facă acest pas. „Până nu voi avea un blazon, o bază, să spun - «Uite ăsta sunt eu, asta vreau să transmit, asta mă reprezintă», nu voi publica poezie", afirmă Petru.
   
Ce-i place: „Mă pasionează scrisul, cititul și combinația dintre scris și citit, adică licența. Mă fascinează milităria. Îmi plac plimbările prin parcuri și sportul. La oameni apreciez sinceritatea dialogului, modul în care știu să se facă înțeleși.“

Ce nu-i place: „Mă deranjează faptul că trăim într-un mediu invadat de prostie. Aș vrea ca cineva să poată să o poată captura și închide undeva, ca într-o grădină zoologică, unde să mergem să o vedem și să o arătăm cu degetul cum arată.“

De ce ai venit din Maramureș tocmai la Alba Iulia?
P.M.: „Mi-au pus mulți această întrebare și le-am răspuns în glumă că, în gară fiind, m-am urcat în primul tren, care s-a nimerit să circule spre Alba Iulia. Lăsând gluma deoparte, îmi place orașul și cred că Alba Iulia mă reprezintă, iar Universitatea este pentru mine locul în care mă regăsesc. Parafrazând, aș putea spune că universitatea albaiuliană reprezintă un pas mic pentru noi, studenții, și un pas mare pentru omenire“.