Stiri din Alba Iulia

Cu o viaţă tumultoasă, plină de evenimente şi realizări, septuagenarul Nicolae Bucur şi-a publicat memoriile în trei volume de carte. Cel mai mic dintre copiii familiei Bucur – nouă la număr (şase fete şi trei băieţi), mezinul Nicolae a reuşit în viaţă prin putere, ambiţie, perseverenţă.

De mic în mijlocul naturii, a îndrăgit silvicultura şi a urmat cursurile Şcolii de brigadieri din localitatea Gurghiu, judeţul Mureş.

La vânătoare cu Maurer şi Verdeţ

„Am fost patru pe un loc. Primul examen l-am dat cu directorul şcolii, îl chema Ştefănescu. După un test fizic, au urmat întrebările. Pe cei mai firavi îi întreba dacă pot prinde iepurele în fugă sau ce fac dacă întâlnesc ursul sau lupul în pădure. A eliminat 50 de candidaţi dintr-un foc“, îşi reaminteşte Nicolae Bucur. După absolvire şi satisfacerea stagiului militar, avea să fie repartizat la Ocolul Silvic Pianu, acolo unde a cunoscut  oameni puternici ai vremii precum Gheorghe Maurer sau Ilie Verdeţ, pasionaţi de vânătoare şi pescuit.

Interesant este că silvicultorul Nicolae Bucur nu a împuşcat decât un iepure. „Am tras într-un iepure şi l-am lovit în picior. A început să zbiere şi m-a cuprins o imensă milă. În acel moment mi-am zis că nu o să mai împuşc nici un animal. Şi aşa am făcut“, povesteşte Nicolae Bucur.

Fratele Elenei Ceauşescu l-a ajutat să ridice Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia

De-a lungul anilor a fost promovat permanent. A îndeplinit, pe rând, funcţiile de inspector de stat pentru igiena şi protecţia muncii în regiunea Hunedoara, preşedinte al Consiliului Raional al Sindicatelor Alba Iulia şi director al BJATM Alba. Una dintre cele mai mari satisfacţii le-a trăit la construirea noii Case de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia, vechea insituţie de cultură fiind afectată serios de inundaţiile din 1970. N-ar fi reuşit dacă nu era ajutat de Gheorghe Petrescu, fratele Elenei Ceauşescu. „Suma maximă acceptată pentru un obiectiv cultural era de 10 milioane lei, dar cu aceşti bani nu se putea construi decât un club cu cel mult 400 de locuri. Petrescu m-a ajutat şi am reuşit, trecând peste dispoziţia conducerii centrale, să ridicăm în doi ani şi jumătate Casa de Cultură, care a fost inaugurată în 16 decembrie 1976“, spune Nicolae Bucur.

În urmă cu zece ani, a înfiinţat filiala Alba a Asociaţiei de Prietenie Româno-Chineze, al cărei preşedinte este. La vârsta de 75 de ani a început să-şi scrie memoriile. A publicat trei cărţi: „Cum s-a născut Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia“, „Cronica unei vieţi fierbinţi“ şi „Buchet aniversar”. În prezent lucrează la alte două volume de carte: „Revoluţia acarului Păun“ şi „Amintirile unui comunist român“. Pe 7 august anul acesta va împlini 79 de ani. 

Ce va determinat să vă scrieţi memoriile ?
N.B: "Nu sunt un scriitor şi nici nu pretind să fiu catalogat ca atare. M-am hotărât să-mi scriu memoriile pentru a prezenta posterităţii realitatea perioadei de dinainte de 1989. Un lucru trebuie să fie cert: trecutul, cu întâmplările lui bune sau rele, nu poate fi şters. O societate care nu-şi cunoaşte trecutul real, trăieşte doar pe jumătate. Din păcate, societatea românească de azi trăieşte doar pe jumătate, datorită mistificării şi fabricării unor „adevăruri” istorice convenabile unor grupuri de interese sau unor persoane“.

Ce-i place:
N.B: „La 75 de ani am început să-mi scriu memoriile şi-mi place foarte mult să le aştern pe hârtie pentru că am trăit o viaţă intensă şi am avut relaţii cu oameni importanţi. În timpul liber, mai lucrez la vie. La oameni apreciez sinceritatea“.

Ce nu-i place:
N.B: „Cel mai mult mă deranjează necinstea şi minciuna. Cine mă minte o dată, cu mine a terminat-o. Aşa am fost crescuţi de părinţi, eu şi ceilalţi opt fraţi ai mei, în cinste şi omenie. Bunicul meu a fost învăţător în Lancrăm şi am avut multe de învăţat şi de la dânsul“.

Data naşterii: 7 august 1931, Sebeş
Educaţie: Academia de Ştiinţe Economice şi Politice Bucureşti
Starea civilă: căsătorit, doi băieţi, patru nepoţi