Monica Fer a scris o carte despre dragoste şi viaţă
0
De 18 ani profesoară de geografie, Monica Fer s-a lansat recent în domeniul literar cu o carte în care îşi dezvăluie stările sufleteşti prin care a trecut după o relaţie amoroasă sfârşită nefericit.
Data naşterii: 22 mai 1972, Abrud
Educaţie: Facultatea de geografie din cadrul Universităţii „Babes Bolyai” Cluj Napoca
Starea civilă: necăsătorită
Profesoara Monica Fer a cochetat cu literatura încă din liceu, dar a debutat doar anul acesta în creaţia literară, cu lansarea cărţii „Dragoste şi viaţă“, eveniment desfăşurat săptămâna trecută la Biblioteca judeţeană Lucian Blaga din Alba Iulia. Autoare a avut curajul să publice în paginile volumului intensele trăiri pe care le-a simţit după o idilă cu final trist pentru dânsa.
O carte scrisă din suferinţă
„Am trecut printr-o experienţă de viaţă neplăcută şi, în momentele acelea am încercat să găsesc în literatura de specialitate un sprijin, însă în cărţile psihologilor totul e foarte ştiinţific, foarte exact, dar fără să se spună cât poţi să faci“, povesteşte Monica Fer. Mai mult, adaugă tânăra scriitoare, în acea perioadă grea a simţit că cei din jur o acceptă foarte greu având asemenea probleme.
„O dată, de două ori acceptă să le spui ce simţi, ce probleme ai, dar după aceea pur şi simplu nu mai vor să audă“, ne destăinuie Monica Fer. Aflată într-o asemenea situaţie, a încercat să găsească un refugiu în ceva. Primul impuls care i-a venit, a fost să meargă la biserică, dar nu a făcut acest pas. Însă, părintele Ignat, care este duhovnicul dânsei, a fost foarte încântat când a auzit că vrea să aştearnă pe hârtie ceea ce simte, ceea ce gândeşte, şi a încurajat-o. Aşa a luat naştere cartea.
„Când eşti părăsit, te devalorizezi“
„Mi s-a părut o provocare să scriu această carte. Nu am nicio problemă cu faptul că lumea va vedea în sufletul meu după ce o va citi. N-aş putea spune acum că experienţa pe care am trăit-o a avut un final nefericit, întrucât, dacă nu se întâmpla aşa, cartea asta probabil că nu ar fi existat“, afirmă Monica Fer. Mai mult, adaugă profesoara, după acest episod din viaţa sa a tras concluzia că „în viaţă eşti propriul tău stăpân, ai o latură spirituală pe care trebuie să ţi-o descoperi“.
Dar cartea nu a reprezentat pentru Monica Fer doar o descătuşare. A vrut, totodată, ca volumul său de carte să fie pentru ceilalţi, care au trăit sau trăiesc experienţe similare, o povaţă, un sprijin, un îndemn de a trece peste un asemenea dificil obstacol.
„În general, când eşti părăsit, te devalorizezi, îţi pierzi încrederea în tine, stima de sine. Şi atunci, simţi nevoia să faci ceva. Dacă nu reuşeşti, rişti să te prăbuşeşti, devii o povară pentru tine şi pentru cei din jurul tău. M-a influenţat mult şi mediul în care lucrez, am mulţi elevi care îmi sunt prieteni. Am scris cartea aceasta şi pentru ei, astfel ca atunci când trec prin clipe dificile, cartea să le fie un suport în a găsi normalitatea. Până la urmă, toţi oamenii se întâlnesc şi se despart“, spune profesoara.
Ce-i place: „Scrisul este una din pasiunile mele. Îmi place foarte mult să călătoresc şi să-i ajut pe cei din jurul meu. Întotdeauna mi-am ajutat aproapele necondiţionat. Asta îmi dă o stare de bine, de mulţumire sufletească. La oameni apreciez generozitatea şi sinceritatea.“
Ce nu-i place: „Nu-mi plac oamenii ipocriţi, persoanele care se folosesc de prieteni pentru a-şi atinge propriile interese. Nu-mi plac oamenii trişti, metaforic vorbind, pentru că şi asta, până la urmă, este o stare de spirit.“
Cum a fost primită cartea de cei din jur?
M.F.: „Nu mă aşteptam ca reacţiile să fie aşa de pozitive. Pentru mine cel mai mult a contat părerea părintelui Ignat, dânsului i-am dat primul exemplar din carte. Mi-a spus că, privind din latura spirituală, cartea i se pare un pic pesimistă, dar că i-a plăcut foarte mult. A şi subliniat nişte pasaje care i s-au părut foarte interesante.“
Ce sfat le-aţi da celor care au trăit astfel de experienţe?
M.F.: „Să încerce să lămurească lucrurile, să vadă unde au greşit şi să nu mai repete greşelile, iar atunci când se implică într-o nouă relaţie să-şi lase un colţ al inimii neatins, pentru a avea unde se refugia. Pe de altă parte, cine părăseşte trebuie să o facă cu multă eleganţă, pentru a nu-l răni pe celălalt, astfel ca atunci când iese pe uşă cu bagajul să-i lase celui părăsit dreptul de a trăi.“
Se încarcă comentariile...
