Mircea Todea a participat la salvarea unui om din Colţii Trascăului

Pentru Mircea Todea tot ce înseamnă munte, cu bune, cu rele, reprezintă modul de viaţă ideal, pe care nu l-ar schimba cu nimic. A crescut de mic pe munte, părinţii săi fiind de loc din satul Râşca, situat undeva în zona Munţilor Vlădeasa, în apropierea barajului de la Beliş.

Data naşterii: 27 noiembrie 1970, Aiud
Educaţie: Colegiul Naţional „Titu Maiorescu“ Aiud
Starea civilă: necăsătorit

Un frate de-al tatălui său, inginer geolog de profesie, specializat pe filoane de aur, îl ducea încă de când avea şapte ani la „căutat de bolovani“, după cum spune salvamontistul.

Salvare în noaptea de Crăciun

„Copilăria mi-am petrecut-o la bunici, la Râşca. Ulterior, am intrat în Clubul de Turism Montan Acropolis din Aiud, în care activez de ani buni. Chiar acum, avem în derulare un proiect de remarcare a zonei Cheilor Vălişoarei“, afirmă Mircea Todea. Din anul 2002, este membru al Salvamont Alba, cu atestat de salvator montan.

„Serviciul de salvare montană nu face doar intervenţie, ci şi prevenţie, asta însemnând inclusiv prezenţa noastră la concursuri cum ar fi, de exemplu, Trofeul Cheile Vălişoarei, unde Salvamont Alba s-a ocupat de partea tehnică a întrecerii de escaladă“, explică salvamontistul. Mircea Todea îşi aminteşte de o acţiune aparte de salvare, care a solicitat o întreagă echipă de din cadrul serviciului.

„Într-un an, chiar în noapte de Crăciun, în jurul orei 23.00, am fost anunţaţi că un turist de cetăţenie maghiară s-a rătăcit în zona masivului Colţii Trascăului. Comunicarea cu el a fost dificilă, pentru că semnalul e slab în zonă şi, pe de altă parte, necunoscând zona, bărbatul respectiv nu ştia să dea detalii despre locul în care se află. În prealabil, a fost nevoie de o îndelungată căutare pe tot versantul. L-am găsit în jurul orei 2.00, în stare hipotermică, prezentând degerături la degetele membrelor inferioare şi superioare. Salvarea bărbatului a luat foarte mult timp, pentru că erau condiţii de iarnă, cu zăpadă abundentă. L-am recuperat şi predat Serviciului de Ambulanţă, în condiţii bune, cu funcţiile vitale stabile, în jurul orei 6.00 dimineaţa“, povesteşte salvamontistul aiudean.

„Muntele nu-ţi permite greşeli“

După un an de zile cetăţeanul maghiar a venit la serviciul de salvare montană din judeţ cu donaţii strânse chiar de el constând în truse medicale. „A fost, până la urmă, o recunoaştere a calităţii serviciilor pe care le-am prestat la momentul respectiv. Dânsul a simţit nevoia să-şi arate recunoştinţa astfel. Mai mult, a mulţumit public Salvamont Alba în cadrul unei emisiuni difuzate de televiziunea maghiară“, precizează Mircea Todea.

Potrivit salvamontistului, la o acţiune de salvare precum cea a cetăţeanului maghiar participă minimum şase oameni de munte, căliţi în astfel de incursiuni montane cu grad mare de risc. „Un salvator de munte trebuie să fie echilibrat, să aibă o condiţie fizică foarte bună şi un mod deschis de gândire, pentru că trebuie să calculezi foarte bine şi rapid ceea ce urmează să faci. Muntele nu-ţi permite greşeli, tot ce trebuie să faci trebuie să fie perfect din prima, întrucât a doua oară e puţin probabil să mai ai această şansă“, explică salvatorul montan.

Ce-i place: „Muntele e pasiunea mea, e pentru mine un mod de viaţă. În timpul liber, mă relaxez plimbându-mă cu bicicleta. Îmi plac oamenii hotărâţi şi direcţi, care spun ce au de zis. Apreciez persoanele care se ţin de cuvânt.“

Ce nu-i place: „Mă deranjează cel mai mult neonorarea promisiunilor. Nu-mi plac oamenii de genul «lasă-mă să te las». Regret că în România nu există educaţia turismului modern. În acest sens, salvatorii montani au un slogan care îmi place foarte mult - «Lasă natura în culorile ei».“

V-aţi aflat vreodată pe munte într-o situaţie limită ?
M.T.: „Am fost pierdut timp de două zile în Munţii Vrancei, nu neapărat dintr-o lipsă de orientare, ci din cauza schimbării agresive a zonei respective. M-am bazat atunci foarte mult pe memorie, dar din cauza defrişărilor, absolut tot ce însemna potecă, drum forestier, s-a modificat. Eram singurul cu experienţă din grup. Din păcate, în primă fază nu am putut să-mi impun decizia şi am respectat-o pe a amicilor din grup, întrucât o regulă a muntelui spune să nu scindezi grupul, pentru că în caz de accident patru mâini sunt mai bune decât două. În cele din urmă ne-am descurcat, mergând pe o regulă simplă - urmează un firicel de vale, care te duce într-o vale mai mare unde găseşti o localitate.“