Ludmila Cioflică, sociologul pasionat de actorie

Ludmila Cioflică este o umanistă în adevăratul sens al cuvântului. A terminat liceul la Colegiul Naţional „Horea Cloşca şi Crişan“, la clasa de limbi străine şi a urmat mai apoi Facultatea de Sociologie din Alba Iulia.

Îşi aminteşte cu drag copilăria

În familia Ludmilei arta a fost întotdeauna preţuită, părinţii săi sunt profesori de franceză. Tânăra îşi aduce aminte de spectacolele pe care, în copilărie, alături de fraţii săi le pune în scenă. „M-am născut la Bălţi în Republica Moldova. Părinţii mei aveau prieteni actori şi la petreceri organizam şi mici spectacole. Eu cântam la vioară şi la voce, recitam. În clasa a  IV-a ne-am mutat la Bucureşti, iar mai apoi la Alba Iulia“, îşi aminteşte Ludmila. A urmat Colegiul  Naţional „Horea Cloşca şi Crişan“ la clasa de limbă franceză şi a participat şi la un stagiu de pregătire teatrală în Franţa.

„Am crescut cu limba franceză care a devenit pentru mine cea de-a doua limbă maternă. Când eram în clasa a XI-a am mers în Franţa unde un teatrolog a organizat un stagiu de învăţare a limbii franceze prin teatru“, a mai spus tânăra. După ce s-a întors în Alba Iulia a jucat într-un spectacol bilingv româno-francez organizat la liceu. În aceaşi perioadă s-a alăturat şi trupei de teatru Skepsis, alături de care joacă şi acum.

Îi plac rolurile solicitante

Cu toate că paşii o îndreptau spre teatru Ludmila a ales să studieze sociologia. „Mie îmi plăcea mult psihologia dar cele două au şi puncte în care se întretaie. Psiho-sociologia analizează relaţiile în grupuri mici, cum ar fi relaţiile în familie sau în cercul de prieteni“, a spus tânăra. De arta scenică nu s-a despărţit însă niciodată şi a jucat alături de Skepsis în mai multe spectacole. „Îmi place emoţiile pe care le am înainte de a intra pe scenă şi pe care vreau să le transmit şi spectatorilor. Teatru e ceva ce fac cu mare plăcere, după mai multe ore de repetiţii nu mă simt obosită, pentru că mă distrez. Este un lucru foarte important să faci ce-ţi place“, a spus tânăra.

Ludmila spune că înainte de a juca un rol face un portret clar al personajului pentru ca acesta să pară unitar şi să fie perceput bine de public. „Avem tendinţa să spunem că ne place cel mai mult rolul care ni se potriveşte cel mai bine. Cred însă că rolurile pentru care am muncit mi-au plăcut şi ele. Chiar dacă am petrecut o zi pentru a înţelege şi o replică a unui persoanj. Am jucat roluri mai sobre, roluri de fată frivolă şi roluri masculine“, a mai explicat tânăra din Alba Iulia.

În trupa tu te ocupi şi cu recuzita şi costumele, o faci doar din necesitate?
L.C.: „Când citesc prima dată un text de teatru îmi imaginez mai întâi decorul, este un bun exerciţiu de imaginaţie. De când eram copil desenez, oameni şi tot felul de costumaţii, probabil aveam înclinaţii spre designe vestimentar şi le valorific în felul acesta. Mă ocup de costume alături şi de celălalte fete din trupă, e mai mult treaba fetelor“.

Pe plan profesional ce crezi că vei face în continuare?
L.C:„Pentru moment voi termina şi master-ul. Am fost întotdeauna mai atrasă de partea practică a sociologiei. Îmi place să văd, să cercetez, să aplic teste. Soţul meu este tot sociolog şi avem mai multe idei pe care le putem încerca. Deocamdată nu ne-am decis“

Ce-i place:
Am urmat patru ani de vioară dar nu îmi plăcea profesoara aşa că fugeam de la ore şi mergeam la dansuri de socitate. Mi-au plăcut mult dansurile şi acum m-am înscris din nou la un curs de dans pentru că vreau să mă perfecţionez.

Ce nu-i place:
Nu-mi place platitudinea, eu prefer o viaţă cu suişuri şi coborâşuri. Nu este nimic rău în stabilirea unei rutine care dă sentimentul de siguranţă, stabilitate. Cred însă cu nu trebuie să renunţi la ceea ce-ţi place doar pentru că nu mai ai timp. Cred că trebuie găsită o cale de mijloc.

Profil:
Născută: la 8 august 1986 în municipiul Bălţi din Republica Moldova
Studii: Facultatea de Sociologie din Alba Iulia
Familie: căsătorită