Ioana Porumbariu: "Cu studii superioare te angajează vânzătoare la alimentară"

De profesie inginer, specialitatea filatură-ţesătorie, albaiulianca Ioana Porumbariu a absolvit în 2001 Facultatea de Textilărie-Pielărie din cadrul Universităţii „Gheorghe Asachi“ din Iaşi.

Profil:
Data naşterii: 3 septembrie 1977, Alba Iulia
Educaţie: Facultatea de Textile Pielărie, Universitatea „Gheorghe Asachi“ din Iaşi
Ocupaţie: casnică
Starea civilă: căsătorită, doi copii.

A făcut cinci ani de facultate încrezătoare că îşi va găsi în Alba un loc de muncă pe măsura studiilor, mai ales că în judeţ funcţionează câteva societăţi cu renume în industrie uşoară.

Diplomă nulă

„În studenţie, vedeam totul în roz. În anul patru, m-am căsătorit şi am avut primul copil, pe Carina, care acum are 9 ani. Eram aproape convinsă că îmi voi găsi un servici în domeniu şi conform studiilor, dar realitatea a fost alta“, spune inginera.

De nouă ani de zile îşi caută un loc de muncă pe măsura studiilor, dar nu îşi găseşte. La Incov şi Ciserom a încercat degeaba, nu a primit răspuns afirmativ. „La fabrica de covoare nu am făcut decât practică. De pe atunci încă, directoare de la filatură ne spunea că sunt slabe speranţe de angajare, adăugând că nici postul său nu este sigur. Acum angajează doar muncitori, n-au nevoie de personal cu studii superioare“, afirmă albaiulianca.

Adaugă cu regret că din facultate nu s-a ales decât cu diploma. „Facultatea nu m-a ajutat cu nimic. Cu studii superioare te angajează în ziua de azi vânzătoare la alimentară. Singura satisfacţie pe care o am este că sunt ingineră, cu numele“, a spus Ioana Porumbariu. 

Familia, pe primul loc

În 2004, şi-a luat fiica şi a plecat în Italia, alături de soţul ei. A lucrat doi ani de zile menajeră, făcea curăţenie în casele familiilor de italieni. „Nu lucram decât jumătate de normă, pentru că fetiţa era la cămin şi trebuia să o iau după patru ore“, povesteşte femeia. După doi ani, s-a întors acasă, cu întreaga familia, iar Italia i-a lăsat o impresie bună. „Degeaba se vorbeşte de italieni că sunt în fel şi chip, nu e adevărat. La persoanele la care lucrat s-au purtat foarte frumos cu mine. Italienii sunt corecţi, mai de cuvânt decât noi“, spune Ioana Porumbariu.

Între timp, familia s-a înmulţit, a mai venit un copil, Adrian, care are acum patru ani. Inginera a fost angajată pentru scurt timp ca lucrător comercial la o firmă de profil şi a avut o experienţă total neplăcută. „Am lucrat 3 luni. Nu ne plăteau salariile la timp, ne amânau de la avans la lichidare şi invers. Ne-am scos banii cu greu. Ultima dată, firma mai avea să îmi dea 400 de lei. Ne-au oferit alimente în schimb, ne-au pus pe toţi să ne alegem marfă de sumele pe care ni le datorau", spune cu năduf albaiulianca.

Cum diploma de inginer nu a ajutat-o cu nimic, Ioana Porumbariu încearcă să se reprofileze. Face un curs de contabilitate şi speră ca diploma pe care o va primi la final să-i fie de mai mult folos. Dar planuri de viitor nu prea îşi mai face, nu pe termen lung. "La vremurile de acum nu te mai poţi aştepţi la lucruri bune. Mă gândesc că doar peste 5 ani să ne fi mai bine, să ieşim din criză", conchide inginera.

Cum vezi viitorul copiilor tăi ?
I.P.: Sper din tot sufletul ca măcar lor să le fie mai bine, pentru că generaţia mea a prins o perioadă rea, urâtă. Drumul în viaţă o să-i lăsăm să şi-l aleagă singuri, e normal să fie aşa. Încă de pe acum, Adrian ne spune că el vrea să se facă poliţist, ca să-i prindă pe hoţi, iar Carina ar vrea să ajungă vedetă, un star în domeniul muzicii, să câştige bani mulţi ca să ne poată ajuta şi pe noi.

Cum vă descurcaţi în prezent ?
I.P.: „Nu ne e uşor, cu doi copii, cu rată, cu întreţinerea, dar ne mai ajută părinţii. De exemplu, cursul de contabilitate pe care îl fac, mi l-a plătit tata. Dar cred că mai toţi tinerii sunt ajutaţi de părinţi. Trăim vremuri grele, însă mergem înainte, aşteptăm zile mai bune“.

Ce-i place: „În timpul liber îmi place să citesc şi să navighez pe internet. Pe vremuri mergeam la pescuit, dar acum nu mai am timp de aşa ceva. La oameni, apreciez corectitudinea, sinceritatea şi punctualitatea“

Ce nu-i place: „Nu-mi plac oamenii care mă mint, nu suport minciuna. Mă deranjează duplicitatea, persoanele care te vorbesc pe la spate, iar în faţă îţi zâmbesc. Falsitatea e o altă caracteristică umană care îmi displace“.