Ioan Homoștean-Milaciu un notar pasionat de istorie, literatură și gastronomie

Cititul și scrisul sunt „literă de lege“ pentru notarul Ioan Florin Homoștean-Milaciu, iar gastronomia o consideră un mod ideal de a se relaxa.

Profil:
Data nașterii: 21 ianuarie 1960, localitatea Șard, comuna Ighiu, județul Alba
Educație: Facultatea de Științe Juridice din cadrul Universității "Babes Bolyai" Cluj Napoca
Starea civilă: căsătorit, un băiat de 17 ani

În opinia sa, notarul este un arbitru între oameni. „Notarul nu poate fi subiectiv de o parte sau alta, trebuie să asculte pe fiecare și să întocmească documentul solicitat. În profesia de notar nu ține cu amiciții, rudenii. Actele vorbesc“, precizează juristul.

„Sunt un simplu și umil agent fiscal al statului român“

Între anii 1984-1990 a fost consilier juridic la Consiliul Județean Alba, perioadă în care a finalizat o sumedenie de cauze, mai ales în zona Câmpeni. În același interval de timp a avut atribuții și pe latura populației de etnie germană.

„Am întocmit acte pentru foarte multe familii de sași din județ, care au plecat în Germania. Conform Decretului 223 din1974, persoanele care făceau cerere pentru plecare definitivă din țară erau obligați să-și vândă statului locuințele. Pentru o casă din mediul rural primeau 35.000 de lei, iar pentru un imobil situat în mediul urban statul le achita 80.000 de lei. Din 1985 și până în decembrie 1989 am întocmit asemenea acte pentru 1243 de familii de sași", afirmă notarul. 

Din noiembrie 1990 s-a transferat la Camera de Comerț și Industrie Alba, iar din septembrie 1996 își desfășoară activitate ca notar public. „Marea mea satisfacție profesională o reprezintă faptul că lucrez cu oamenii, că pot să-i îndrum și să le rezolv problemele. Mă bucur să-i văd că nu pleacă de la mine din birou cu pălăria pe-o ureche. Sincer vă spun, eu la ora aceasta mă simt un simplu și umil agent fiscal al statului român“, spune Ioan Homoștean-Milaciu.

„Cred că m-am născut cu lingura de lemn în mână“

Notarul albaiulian are de mic o pasiune aparte. Îi place să gătească. Copii fiind, el și sora sa mai mare își așteptau cu masa pusă părinții plecați la muncă. „Cred că m-am născut cu lingura de lemn în mână. Tata a fost președintele CAP Șard de la înființare, până la desființare, iar mama, pe lângă agricultură, tricota. Când era sezonul la munca câmpului, amândoi erau plecați de dimineața și până seara, iar eu și sora mea îi așteptam cu mâncare caldă, să le facem o bucurie“, povestește interlocutorul nostru.

Se relaxează când gătește. E specialist în preparate culinare românești, dar și meșter în bucătăria maghiară, italiană sau chinezească. Că este un adevărat maestru în arta culinară, argumentează și invitația la un concurs gastronomic în aer liber, organizat luna viitoare în zona mall-ului din Alba Iulia. „La început, am ezitat, dar o să particip cu mare drag la această competiție, dacă nu intervine altceva“, spune bucătarul amator.

Dacă programul îi va permite, va prezenta la acest inedit concurs un preparat din bucătăria ungurească (un fel de mâncare situată între ciorbă și tocăniță, care conține trei feluri de carne și un cârnaț picant), iar pentru felul doi se gândește la o specialitate chinezească inventată chiar de dânsul.

Lăsând deoparte arta culinară, notarul mai este pasionat de istorie, literatură și epigramistică. A scris articole de presă, compune epigrame și versuri, precizând că intenționează să apară public cu un volum de poezie.

Dacă ar fi să o luați de la început, tot Dreptul ați alege ?
I.H-M. : Da. Vreau să vă spun că această facultate îți oferă foarte multe posibilități, poți ajunge judecător, procuror, avocat, notar, jurist consult, consilier juridic. Însă trebuie să fi foarte serios. Cu legile nu te joci, cum nu te poți juca cu destinul omului.

Cum v-ați autodefini ?
I.H-M: Nu suport prostia, nu suport să fiu dus cu preșul, să fiu mințit. De obicei, spun oamenilor în față ce am de zis și, probabil, pe mulți îi deranjez cu felul acesta de a fi. Nu sunt ranchiunos, nu țin mânie. Încerc mereu să mă pliez după evenimentele care, în zilele de azi, se succed cu foarte mare repeziciune.

Ce-i place: „Pasiunea mea de suflet este cititul. În timpul liber nu fac altceva decât să citesc și să scriu. Mă relaxez gătind diverse preparate culinare. La oameni apreciez cinstea, verticalitatea și loialitatea.“

Ce nu-i place: „Toată lumea încearcă să ciupească, vrea bani cu efort cât mai puțin. Oamenii au devenit foarte individualiști, egoiști, vor avantaje numai pentru ei. Toate astea mă deranjează, la fel ca lipsa unora de atitudine la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor.“