Gabriel Scheau şi-a întemeiat familia în Barcelona

Spre deosebire de majoritatea românilor, albaiulianul Gabriel Scheau a plecat să muncească în Spania fără a fi împins de o stare materială precară. În anul 1999, când s-a hotărât să facă acest pas, era şofer la Direcţia de Finanţe Alba, avea un salariu bun şi un post sigur. Sora sa l-a influenţat în luarea deciziei.

Profil:
Data naşterii: 9 februarie 1978, Alba Iulia.
Educaţie: Şcoala profesională de electricieni în construcţii din cadrul Colegiului „Dorin Pavel” Alba Iulia
Starea civilă: căsătorit, o fetiţă

„Decât să mor de foame printre străini, mai bine mă întorc acasă“

A lucrat în Barcelona nouă ani, în domeniul construcţiilor, perioadă în care a învăţat la perfecţie spaniola şi catalana. „Am început ca muncitor necalificat, apoi în toate meseriile, mai puţin cea de dulgher. Am lucrat numai cu carte de muncă. Câştigam lunar 1500 de euro, bani în mână“, povesteşte meseriaşul. A făcut sute de apartamente în zeci de blocuri din capitala catalană. A turnat şape de beton, a pus faianţă şi gresie, a zugrăvit, a introdus instalaţii electrice şi sanitare. Lucrurile mergeau bine, aşa că a chemat-o şi pe prietena sa din Alba Iulia, s-au căsătorit acolo şi au o fetiţă, Andreea, născută în Barcelona, care va împlini anul acesta 7 ani. În  2008, însă, familia Scheau a fost nevoită să se repatrieze. „Am venit acasă din cauza crizei. Am fost dat în şomaj 6 luni de zile, primeam 1150 de euro lunar, dar nu mi-am mai găsit de lucru şi mi-am spus că decât să mor de foame printre străini, mai bine mă întorc în Alba Iulia“ spune Gabriel.

„Cine are de lucru iarna în construcţii, e meseriaş“

Reîntors în ţară, s-a angajat la o firmă de construcţii, dar modul cum a fost tratat ca salariat de patron l-a dezamăgit şi s-a hotărât să lucreze pe cont propriu. „Aici, dacă lucrezi la o firmă de constucţii, nu câştigi mai nimic. La firma la care m-am angajat, ziua de salariu era în data de 10 a lunii, dar niciodată nu luam banii la timp“, spune Gabriel.

Nu se plânge de modul cum îi merge propria afacere. Are lucrări chiar şi acum în sezonul rece, aspect important în domeniul construcţiilor. „Să ştiţi că cine are de lucru iarna în construcţii, e meseriaş. Calitatea îşi spune cuvântul, e cea mai bună reclamă“, precizează Gabriel. Câştigă atât cât să-şi întreţină familia, nu mai mult, dar e mulţumit, având în vedere criza economică din ţară, nivelul de trai scăzut al românilor. Cu toate acestea, dacă situaţia din Spania s-ar redresa, ar pleca mâine înapoi. „Cu banii strânşi în Barcelona mi-am cumpărat trei locuri de casă şi două maşini noi nouţe, un Opel Vectra şi o furgonetă Renault Trafic“, argumentează Daniel.

Aveţi o situaţie financiară bună, de ce mai vreţi să mergeţi în Spania ?

G.S.: „Am simţit pe pielea mea diferenţele între România şi Spania. Acolo oamenii au cuvânt. Aici nimeni nu respectă angajamentele pe care şi le-a luat, nici oamenii şi nicI Statul. Să vă dau un exemplu: Statul român le-a promis românilor de peste hotare marea cu sarea dacă se întorc acasă. S-a vorbit foarte mult despre aceste oferte, dar au rămas numai promisiunile, nimeni nu-i ajută cu nimic. Măcar de i-ar scuti să mai plătească taxa de înmatriculare la o maşină adusă de dincolo şi tot ar fi ceva. Se pot face multe, dar nimeni nu e interesat“.

Ce-i place: „În timpul liber, îmi place să mă duc cu familia şi prietenii la cabana mea de pe Valea Ighielului, să facem un grătar şi să ne simţim bine. La oameni apreciez, în primul rând, punctualitatea şi corectitudinea.“

Ce nu-i place: „Cel mai mult mă supără minciuna, nu suport oamenii care mă mint. Nu apreciez persoanele fără cuvânt, care una zic şi fac taman pe dos. Mă deranjează lipsa de caracter, superficialitatea şi inconştienţa.“

Alba Iulia frumoasă: „Îmi place Alba Iulia pentru că aici m-am născut şi m-am format ca om, dar şi pentru că e un oraş mic, frumos, liniştit şi curat, cu oameni cumsecade. Îmi place foarte mult, de asemenea, Cetatea, zona istorică a oraşului.“

Alba Iulia urâtă: „Mă deranjează inconştienţa unora dintre şoferi, care parchează unde dă Domnul, la voia întâmplării, conturbând astfel circulaţia. Şi mai deranjant este că organele abilitate nu iau nici o măsură împotriva lor.“