DOCUMENTE „Vânătoarea“ prostituatelor clandestine ce-i îmbolnăveau pe soldații ruşi de sifilis în anii războiului

Cele mai multe plângeri înregistrate la Chestura de Poliţie, în anii celui de-al doilea război mondial,  împotriva prostituatelor ilegale din Alba Iulia au fost formulate de superiorii soldaţilor ruşi.

La Arhivele Naţionale Alba se găsesc documente cu date şi fotografii despre prostituatele care colindau bordelurile oraşului Alba Iulia în perioada  1939-1941. „Dosarele prostituatelor“ conţin  şi informaţii preţioase despre adeptele prostituţiei clandestine, cele care nu erau înregistrate la Poliţie şi care nu erau cu anlaizele medicale la zi.

Practicantele trecute în „condicuţa“ Chesturii  de Poliţie erau concurate de cele „ilegale“, care nu ţineau de niciun bordel, ci se descurcau pe cont propriu. Cele mai multe reclamaţii păstrate în documentele de arhivă sunt făcute de superiorii soldaţilor ruşi, aflaţi în oraş în anii de sfârşit ai celui de-al doilea război mondial şi chiar după încetarea conflictului. 

„Subsemnata recunosc că am fost găsită de către poliţie în mai multe rânduri umblând cu ruşii prin oraş, însă, de astăzi înainte mă oblig că nu voi mai umba cu ruşii, şi când voi mai fi găsită, suport orice consecinţă. Aceasta declar, susţin şi semnez propriu“, astfel se spovedea în faţa comisarului de poliţie Maria, una dintre practicantele prostituţiei clandestine.

Prinse cu soldaţi ruşi în şanţurile Cetăţii

Mărturia unei alte colege de breaslă apare într-un document din martie 1946. „Este adevărat că am practicat prostituţia în mod clandestin , fără a avea condicuţa respectivă, dar acest lucru l-am făcut pentru că  nu aveam serviciu. Recunosc că am coabitat cu soldaţi ai armatei sovietice şi cu diferiţi civili, fapt ce l-am făcut pentru motivul tot că nu am avut cu ce trăi. Recunosc că am fost adusă la poliţie, fiind reclamată de un ofiţer sovietic că am fost bolnavă şi că în urma contactului ce l-am avut cu el s-a îmbolnăvit de boale lumeşti. Atât declar şi susţin prin punere de deget, neştiind carte“.

Într-un alt document apare o plângere formulată de Spitalul Sovietic din Alba Iulia, înregistrată de medicul oraşului. „În baza reclamaţiei în scris depusă la noi de Spitalul Sovietic din Alba Iulia, cu onoare vă rog să binevoiţi a duce pentru vizită medical la Ambulatorul Policlinic pe individa care a infectat cu blenoragie-afirmativ-un militar sovietic. Rog, ca să fie adusă apoi la Serviciul nostru, cu rezultatul în scris al examinării făcute“, se arată în cererea înaintată Chesturii de Poliţie de medicul oraşului.„A fost găsită practicând prostituţia clandestină cu ostaşi sovietici în şanţul Cetăţii“, se arată într-un raport al Chesturii de Poliţie din iulie 1947.

Victime ale prostituţiei clandestine au fost şi printe elevi. „Practică prostituţia clandestin şi este bolnavă de boli venerice, blenoragie şi sifilis. Săptămâna trecută a molipsit trei elevi de la Liceul Titu Maiorescu, fiul pantofarului şi ceilalţi doi nu le ştiu numele“, îşi nota agentul Roşca.

Click pe document pentru FOTOGALERIE

„Femeile stricate“, arătate cu degetul de localnici

În dosarul de la poliţie erau şi declaraţii ale unor informatori privind situaţia de pe străzi. „Se discută în oraş faptul că localitatea noastră este de un timp încoace împânzită de o mulţime de prostituate (femei stricate) din toate părţile, fără ca Poliţia să ia vre-o măsură. În special în zilele de sărbători, acestea se ţin lanţ pe străzi cochetând cu militari şi făcând glume cu conţinut imoral. Mai ales fetele tinere din societatea bună sunt foarte indignate de acest caz, spunând că ele nu mai pot ieşi la plimbare din cauza acestora, care le compromit pe toate“, se susţine într-o astfel de informare înregistrată în 5 iulie 1942 de „informatorul nr. 91“.

Tot în arhive descoperim şi plângeri ale unor localnici  cu privire la activitatea „scandaloasă“ a prostituatelor. „Pe strada noastră locuieşte o persoană, zisă Livia, fostă locuitoare la Hotelul Bulevard care şi astăzi continuă acea meserie murdară, astăzi când avem o ţară democrată şi dă posibilitatea oricui să muncească dacă vrea. Această persoană nu vrea decât să umble luxos îmbrăcată şi să cheltuiască zilnic 50, 60 de mii pe dulciuri şi fructe. Dar noi nu mai puem suferi zi şi noapte scandalurile. Noi muncim ziua, iar noaptea vrem linişte. Avem copii care ne întreabă de ce merg soldaţii sovietici în casa din vecini. Vă rugăm să faceţi mutarea ei mai la periferie. Vă rugăm să rezolvaţi acest caz destul de înjositor într-un oraş mic ca Alba Iulia“, se afirmă în plângerea locuitorilor de pe strada General Grigorescu, adresată chestorului municipiului Alba Iulia în martie 1946.

În perioada 1939-1941 în evidenţele Chesturii de Poliţie Alba Iulia erau 89 de prostituate „legale“, care îşi făceau meseria în stabilimente de lux, precum „Hotel Bulevard“ şi „Hotel Dacia“.

Clic pe poză pentru FOTOGALERIE pentru imagini cu prostituatele cu acte în regulă

În plin Război mondial, prin Regulamentul numărul 24 din 1943,  s-a redefinit profilul prostituatei şi al patronului de bordel. Frecventarea şi staţionarea în spaţiul public şi de consumaţie publică au fost interzise. În plus, s-a introdus carnetul medical în care erau trecute consultaţiile medicale, locaţia autorizată de practică a prostituţiei şi instrucţiuni din regulament. Tot atunci a fost introdus şi „Livretul de economii" a prostituatei şi obligaţia patronului de a depune la Casă de economii 10% din încasările zilnice ale prostituatei. Măsura vizată era economisirea sumelor de bani rezultate din prostituţie până la părăsirea de către persoană a acestei ocupaţii, prin exercitarea unui control asupra economiilor.

Regimul comunist, prin rigorile sale impuse, a pus capăt în 1957 prostituţiei legalizate, dar n-a putut împiedica practicarea ei. Prostituatele prinse în fapt erau imediat trimise în fabrici şi uzine.