Alba Iulia: Porteret / Cosmin Panescu încurajează FC Unirea de la vârsta de 3 ani
0
Cosmin a văzut sute de meciuri ale echipei de fotbal FC Unirea Alba Iulia. Îşi susţine favoriţii de 28 de ani, în condiţiile în care anul acesta împlineşte, pe 29 septembrie, 31 de ani.
Avea 3 ani când a mers pentru prima dată pe stadion să încurajeze echipa favorită. L-a dus tatăl său, suporter înflăcărat al „alb-negrilor”.
De-atunci încoace rar s-a întâmplat să lipsească de pe Stadionul „Cetate” atunci când FC Unirea juca. Microbul fotbalului s-a transmis din tată în fiu, dar şi spiritul de luptă, dârzenia, respectul pentru muncă. Obişnuit cu neajunsurile de mic, Cosmin a început să lucreze cu ziua încă din adolescenţă.
E vocea galeriei
Îi plăcea de mic să joace şi fotbal. S-a înscris la grupele de copii şi juniori ale clubului, dar în cele din urmă a renunţat. „Eram în grupă numai cu copii de directori, iar tata era sudor.
Talent aveam, jucam libero, dar antrenorul - domnul Iosif Luca, nu mă prea băga în echipă, aşa că m-am lăsat”, spune Cosmin. S-a lăsat de fotbal, dar nu şi de dragostea pentru echipa favorită.
Când e pe stadion, cântă, freamătă, înflăcărează pe toţi cei din jur. „Sunt un suporter adevărat, sufletist. Nu-mi place să fac numai act de prezenţă în tribune, trebuie să cânt, să provoc atmosferă, să încurajez băieţii, să ajut echipa”, se autodefineşte.
Practic, el e vocea galeriei, dă tonul la cântec. Nu ştie, însă, ce să facă, ar rămâne lider, sufletul galeriei şi nu prea, că soţiei nu-i place să lipsească de-acasă. Speră, însă, să împace „şi capra, şi varza”. A vorbit recent cu preşedintele Consiliului de Administraţie al clubului şi acesta le-a promis, lui şi colegilor din galeria „Black Warriors”, că-i va ajuta din toate punctele de vedere.
„Decebal trăieşte-n noi, nu dăm un pas înapoi!”
Suporterii unirişti sunt băieţi faini, care ştiu să-şi încurajeze civilizat favoriţii. Mărturie stă, dacă mai era nevoie, o secvenţă din textul cântecului pe care Cosmin ni l-a fredonat bătând din palme: „Nici corida la Madrid când e vremea cea mai bună/ Nu strânge atâta popor cât suntem noi în tribună. Nu ne învinge, nu ne învinge, nici o echipă/ Atacul nostru nu stă o clipă/ Decebal trăieşte-n noi/ Nu dăm un pas înapoi. Cine zboară-n avion şi priveşte spre stadion/ Ar dori să oprească-n loc, să caşte ochii la joc. Nu ne învinge, nu ne învinge nici o echipă...”.
Cosmin a fost, este şi va rămâne un suporter fidel echipei albaiuliene. În opinia lui, cea mai bună formaţie a uniriştilor a fost pe timpul primei promovări, având în componenţă fotbalişti de valoare precum Ovidiu Maier, Găldean, Paleacu sau Iurişniţi.
De actuala echipă, nou promovată, Cosmin afirmă că nu e rea şi că speră să facă o figură frumoasă în primul eşalon fotbalistic. „Să rămânem măcar doi ani de zile în prima ligă, că dup-aia cine ştie ce vremuri or mai fi”, a mai spus liderul suporterilor unirişti.
Ce-i place: „Îmi place foarte mult să călătoresc. Îmi place sportul şi muzica. La oameni apreciez corectitudinea, punctualitatea, promptitudinea. Îmi place înţelegerea între oameni, am convingerea că e mult mai sănătos să faci un bine aproapelui decât să-i faci rău”.
Ce nu-i place: „Nu-mi plac oamenii răi, schimbători după cum le convine lor. Mă supără minciuna, laşitatea, persoanele care îţi ocolesc privirea. Nu-mi plac oamenii fără cuvânt, care zic şi nu fac, oamenii care vor să-ţi fie prieteni doar din interes. Din păcate, în ziua de azi interesul poartă fesul şi majoritatea oamenilor nu mai ştiu ceea ce înseamnă credinţa în Dumnezeu”.
Intrebări şi răspunsuri
Ce le-ai spune jucătorilor dacă ţi-ar cere sfatul?
C.P.: „Să se mobilizeze exemplar ca să obţină rezultate foarte bune. Să nu ne facem de râs. Nu le cere nimeni să prindă o cupă europeană, nu se pune problema asta. Important e să joace bine şi să nu retrogradeze. Din punctul nostru de vedere, să fie liniştiţi, că o să-i susţinem, vom merge după ei peste tot unde au meciuri de jucat şi o să-i încurajăm permanent”.
Ce-ţi place, în afară de fotbal ?
C.P.: „Munca, în primul rând. Pentru mine munca e o distracţie, doar să fiu lăsat în pace să o fac aşa cum ştiu eu. Când eram de 16-17 ani lucram vara, cu ziua, la Oiejdea, la sere, şi toţi banii cîştigaţi îi dădeam în casă, la părinţi. Îmi ajutam familia. Lăsând deoparte munca, sigur că îmi place foarte mult să călătoresc, să mă duc să văd lumea. Dar cui nu-i place oare să vadă lumea, să călătoreacă?!”
Profil
Data naşterii: 29 septembrie 1978
Educaţie. Şcoala profesională, profil construcţii
Ocupaţie: primitor-distribuitor
Starea civilă: căsătorit, nu are copii
Se încarcă comentariile...
