Dumitru Mălin a scris opt volume de poezie

Doctorul în filologie Dumitru Mălin simte puterea tinereții sufletești în creația lirică chiar şi după ce a scris de-a lungul anilor mai multe volume de poezie.

Născut în Baia de Arieș, a început să scrie poezii influențat puternic de moartea prematură a tatălui său. „Eram în clasa a VII-a când tata a murit, la 38 de ani. Pentru mine a fost ceva cutremurător. La 14 ani eram cel mai mare dintre cei cinci frați, sora cea mai mică avea doar doi ani. Mama, care a rămas văduvă la 36 de ani, mă crescuse spunând «Tatăl Nostru» în biserică, dar din clipa aceea n-am mai crezut în Dumnezeu“, afirmă poetul.

„Armata m-a zdruncinat poetic“

La moartea tatălui a compus prima poezie, legată de trăirile sale din acele clipe dureroase, iar la 14 ani a publicat întâia creație lirică într-un cotidian albaiulian. La terminarea liceului, a urmat o altă perioadă dificilă din viața sa, care i-a scurtcircuitat avântul creativ. Nu a intrat la facultate și a fost nevoit să efectueze stagiul militar, iar viața cazonă i s-a părut cumplită. „Armata m-a cutremurat, cred că mi-a stricat destinul de poet, m-a zdruncinat poetic, m-a îndobitocit. La un moment dat nu mai puteam să scriu. Armata a fost cea mai urâtă lume pe care am văzut-o. N-am suportat niciodată să zic «Să trăiți!», ca ulterior să-mi dau seama că viața e un fel de armată, în care ești nevoit de multe ori, ca salariat, să zici «Să trăiți!» superiorilor“, remarcă Dumitru Mălin.

Apetitul liric i-a revenit în anii studenției. A publicat poezii la reviste literare precum „România literară“, „Luceafărul“, „Tomis“ (din Constanța), „Ramuri“ (Craiova), „Convorbiri literare“ (Iași), „Orizontul“ (Timișoara) sau „Familia“ din Oradea. În anul 1982 a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Zodia mărturisirii“, urmat peste patru ani de un al doilea – „Ziua de trecere“, ambele publicate la Editura „Facla“ din Timișoara.

Un volum de poezie l-a dedicat mamei sale

Din 1986 nu a mai scris timp de 13 ani aproape nimic, perioadă în care a fost la un pas să renunțe total la condei.„N-am mai scris decât în momentele în care mă scria poezia pe mine“, spune poetul. A revenit, însă, în 1999, cu un nou volum de poezii și de atunci încoace a mai semnat altele cinci, ultimul anul trecut. La 60 de ani se simte în plină forță creativă. „Cred că sunt în stare să mă autodepășesc, să spun de abia acum ce trebuia să spun acum 20-30 de ani. Simt că voi reuși să demonstrez că sunt poet. Nu sunt, dar aș putea fi“, afirmă cu modestie.

Legat foarte mult de mama sa, căreia i-a fost, după moartea tatălui, principal sprijin în întreținerea familiei, Dumitru Mălin i-a dedicat unul din volumele publicate. „Mama e singura ființă din lume care m-a iubit fără să-mi ceară nimic în schimb, nici măcar iubire“ este motto-ul volumului „Scrisori de dragoste din toamnă“, dedicat mamei sale, în vârstă de 82 de ani.

Doctor în filologie, cu teza „O ipostază a expresionismului poetic transilvănean: V.Copilu Cheatră“, Dumitru Mălin spune că a avut o carieră profesională sinuoasă. A fost, pe rând, profesor de franceză, director al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga“, inspector  în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Alba, iar de anul trecut este director al Palatului Copiilor din Alba Iulia.

Cum v-ați autodefini ca poet ?
D.M: Am crezut în poezia clasică, tradițională. Am scris cu rimă, ritm, în ciuda faptului că vedeam că nu e la modă. Târziu mi-am dat seama că am greșit, nu pentru că nu cred și acum în poezia tradițională, dar poezia cu ritm și rimă te și împiedică, nu numai ajută. Am sacrificat o viață întreagă fondul pentru formă. De abia acum încep să înțeleg că ar fi fost mult mai bine dacă mergeam pe fond, pe idee, nu să mă las ademenit de rimă. Acum, m-aș defini undeva între tradiționalist și modern, cu tendințe târzii de modernizare. 

Ce-i place:
„Pasiunea mea este literatura, în general, poezia, în special, iar în cadru mai larg îmi plac artele. La oameni apreciez talentul și acel gen de onestitate care nu se confundă neapărat cu sinceritatea“
Ce nu-i place:
„Nu am aproape nimic să le reproșez oamenilor, decât poate ceea ce îmi reproșez și mie. Iubesc toți oamenii pentru simplu fapt că sunt oameni, îi înțeleg și îi iau ca atare“

Profil:
Data nașterii: 22 martie 1950, Baia de Arieș
Educație: Facultatea de Filologie din cadrul Universității "Babes Bolyai" Cluj Napoca
Starea civilă: căsătorit, un băiat, polițist