Doru Mureşan confecţionează mobilier rustic de grădină

Doru Mureşan a exportat o parte din mobilierul pe care l-a realizat

Doru Mureşan adună lemne din pădure şi le transformă în mobilier rustic, obiecte decorative sau balansoare pentru copii. Născut în Câmpeni - capitala Ţării  Moţilor, Doru Mureşan spune că s-a simţit mereu atras de prelucrarea lemnului, meşteşug cu tradiţie adânc împământenită în Apuseni.

 „La început a făst o pasiune. Mai apoi, plecat fiind în Austria, am văzut acolo genul acesta de meşteşug, anume confecţionarea de mobilier rustic de grădină şi am transformat pasiunea în afacere”, povesteşte Doru Mureşan.

Produce suporţi de flori din rădăcini de copaci

În anul 2002 şi-a demarat propria afacere în acest domeniu aparte. Şi-a deschis o expoziţie permanentă în localitatea Unirea, spaţiu special amenajat pentru comercializarea produselor sale. Mai are doi salariaţi pe care i-a învăţat meserie şi le-a inoculat dragostea de acest meşteşug. „Umblăm mult prin pădure. Mergem cu tema făcută de acasă,  căutăm  un anumit lemn pentru a face ceea ce ne-am propus, dar dacă dăm de un lemn aparte, interesant, din care ar ieşi ceva deosebit, îl luăm imediat”, explică meşteşugarul. Foloseşte mult lemnul rotund de carpen (pentru striaţiile care dau un farmec aparte produsului) şi prelucrează lemnul de stejar sau brad, dar utilizează mult şi rădăcinile de arbori.

„De multe ori săpăm pentru a scoate rădăcinile copacilor, pe care le folosim pentru a confecţiona suporţi de flori sau alte lucruri decorative”, precizează Doru Mureşan. Produsele meşteşugarului sunt împărţite pe trei categorii, respectiv utilitare (mese, bănci, scaune, şezlonguri, fotolii), obiecte decorative (suporţi de flori, cărucioare, roabe, coşuri ornamentale) şi produse pentru copii (locuri de joacă, leagăne, balansoare etc.).

A exportat în Italia, Anglia, Germania şi Franţa

Procesul de producţie este inedit. Imediat după recoltarea lemnului din pădure, meşteşugarul îl decojeşte. „Decojirea trebuie să se întâmple foarte repede, întrucât, dacă se usucă, nu se mai poate da jos scoarţa. Tocmai de asta, ţinem lemnul în apă până începem operaţiunea de decojire”, explică Doru Mureşan. După decojire, lemnul se pune la uscat, timp de un an de zile şi de abia după ce se usucă natural se intervine asupra lui. „Când s-a uscat lemnul, trecem la confecţionarea produselor din el. Procedurile de prelucrare sunt confecţionarea, şlefuirea, bălţuirea şi lăcuirea”, precizează meşteşugarul.

În urmă cu doi ani, afacerea îi mergea foarte bine. A  exportat în Italia, Anglia, Franţa şi Germania, dar acum criza o resimte din plin. „În momentul de faţă, merge foarte greu. Faptul că e o pasiune pentru mine mă determină să continui, să susţin încă afacerea. Altfel, aş închide şi m-aş axa pe altceva”, spune Doru Mureşan.

Care a fost anul cel mai bun în propria afacere ?
 D.M.: 2008. Acum doi ani am făcut export în Italia, mi-a mers bine. A fost o afacere serioasă, am exportat tiruri întregi de produse. Eu sper, însă, să trecem peste criză şi să meargă din nou bine. Cred că iubitori de rustic vor fi întotdeauna.

Ca întreprinzător particular, ce aţi solicita statului român ?
D.M.: Să reducă taxele şi impozitele, să nu mai fie aşa mare fiscalitatea. Asta cred că ar ajuta foarte mult dezvoltarea sectorul privat. Sunt convins că genul acesta de meşteşug e o tradiţie care ar merge mână în mână cu turismul. În opinia mea, singura ieşire a României din criză sunt turismul şi agricultura.

Ce-i place:
„În afară de pasiunea care a devenit afacere, în timpul liber îmi place mult să schiez şi să joc tenis de masă. La oameni apreciez sinceritatea şi verticalitatea coloanei vertebrale. Într-un cuvânt, caracterul.”

Ce nu-i place:
„În primul rând, mă supără minciuna şi neseriozitatea. Îmi displac caracterele duplicitare, oamenii falşi, persoanele care una zic şi alta fac. Nu-mi plac prefăcătoria, linguşeala, aroganţa.”

Profil:
Data naşterii: 13 mai 1966, Câmpeni, Alba
Educaţie: Liceul Industrial de Chimie Ocna Mureş
Starea civilă: necăsătorit