Dorina Nariţa cântă de când se ştie muzică populară

Dorina Nariţa este una dintre reprezentantele noii generaţii de interpreţi de folclor care face cunoscut ţinutul judeţului Alba în întreaga ţară. Tânăra cântă de când se ştie pentru că s-a născut într-o familie care a îndrăgit în mod deosebit cântecul popular.

Profil:
Data şi locul naşterii: 15 martie 1981, sat Ţelna, judeţul Alba
Studii: Licelul de Cooperaţie din Alba Iulia, Şcoala populară de artă
Stare civilă: căsătorită, un copil

 „Am fost binecuvântată să mă nasc într-o familie care iubea muzica populară şi care cânta. Şi mama şi tatăl meu cântau, dar şi fraţii şi surorile. Tata a participat chiar la concursul Floarea din grădină“, a afirmat interpreta. Cu toate că s-a născut la sat, iar mentalitatea oamenilor de acolo era una mai conservatoare, Dorina şi-a pus în cap să ajungă pe scenă.

„Era ambiţia mea chiar dacă părinţii mei nu erau de acord. A fi artist nu însemna că vei avea ce pune pe masă mâine şi nici nu era o cinste deosebită“, îşi aminteşte tânăra. La 16 ani, fratele său a luat-o de mână şi au păşit împreună la primele cursuri de canto popular. „M-am înscris la Şcoala Populară de Arte fără cunoştinţa părinţilor mei. M-am bazat pe faptul că şi fratele şi sora mea urmau aceste cursuri, iar eu ştiam că pot mai mult şi voiam cu tot dinadinsul mai mult“, povesteşte Dorina Nariţa.

S-a înscris la clasa Leontinei Fărcaş, o artistă de care auzise şi pe care o stima. „Eram eleva unei artiste cunoscute şi asta mă ambiţiona“, a adăugat interpreta. La 18 ani face primii paşi către scenele de concurs. Participă la Festivalul „Inimi fierbinţi în ţara de piatră“ Abrud, unde obţine locul I, Festivalul „Dumitru Sopon“  (premiul  I) Gilău, Festivalul „Alină-te dor alină“ (premiul III) Baia Mare, „Moştenitorii“ (premiul III) Alba Iulia, „Strugurele De Aur“ Jidvei România (Premiul Special al Dirijorului). „Odată cu concursul Moştenitorii am devenit practic interpret profesionist. M-am oprit din participarea la concursuri şi m-am concentrat mai mult pe specacole“, spune tânăra interpretă.

Stil propriu

Când nu este pe scenă, Dorina Nariţa este o coafeză iscusită. Când nici nu tunde sau coafează, iar spectacolele se lasă aşteptate, interpreta onorează invitaţiile de a cânta la nunţi. La un astfel de eveniment l-a cunoscut şi pe soţul său, Ilie. „Amândoi cântăm şi suntem angajaţi ai ansamblului Consiliului judeţean Alba“, a precizat cântăreaţa.

Doinele, învârtitele, ţarina, jiana şi haţegana sunt genurile de folclor abordate de Dorina Nariţa. Interpreta susţine că a ales să îşi formeze propriul stil muzical. „Nu am dorit să copiez pe nimeni şi am rămas originală în ceea ce sunt pe scenă. Ascult cu plăcere interpreţi ca Leontina Farcaş, Mariana Deac, Mariana Anghel, Nineta Popa, Ionuţ Fulea şi Nicolae Furdui Iancu“, a spus tânăra.

În ascensiunea sa muzicală, Dorina Nariţa a găsit mult sprijin în colegii săi. „Practic Adrian Ţiboc şi Flaviu Cristea m-au introdus oarecum în lumea concursurilor. M-au încurajat, la fel cum eu eram mereu alături de ei cu sufletul. Emoţiile mă copleşec ori de câte ori un coleg se află pe scenă“, a povestit Dorina.

Ce planuri ai pentru viitor în ceea ce priveşte muzica?
D.N.: „Să cânt atâta timp cât sunt sănătoasă. Să fiu alături de fiul meu care se pare că ne calcă pe urme. O să îl sprijin dacă va dori să păşească pe scenă. Pentru perioada imediat apropiată îmi doresc să termin albumul pe care îl am în lucru şi să îl lansez. Pentru această vară programul este destul de încarcat, iar repetiţiile se derulează aproape zilnic. Vreau să îmi onorez toate spectacolele şi să simt publicul aproape“.

Ce-i place: „Îmi place să simt căldura publicului, pentru un câtăreţ asta înseamă energie şi îţi dă încrederea că faci bine ceea ce faci şi eşti apreciat. Îmi place să stau în natură şi să călătoresc. Cariera muzicală mi-a oferit această şansă. Îmi place foarte mult muntele. Îmi place liniştea naturii unde de multe ori m-aş refugia cu o carte bună în mână“.

Ce nu-i place: „Nu-mi plac minciunile, jignirile şi făţărnicia. Mă feresc de astfel de oameni, iar atâta timp cât eu respect pe cineva aştept acelaşi lucru şi de la interlocutor“.