Delia Legian joacă baschet de performanţă

Delia Legian este elevă la Liceul Sportiv din Alba Iulia

Delia Legian joacă baschet de la 11 ani.  Tânăra poate fi pentru multe sportive un exemplu de curaj, ambiţie şi determinare.  După o accidentare de un an sportiva aproape că şi-a revenit la forma care i-a adus multe satisfacţii. Aceasta a fost convocată de două ori la echipa naţională de baschet.

Profil:

Data naşterii: 3 mai 1991
Studii: elevă în clasa a 12-a la Liceul Sportiv din Alba Iulia                                                    
Familie: un frate

Debutul Deliei în baschet s-a produs destul de târziu, la 11 ani, la Liceul Sportiv din Alba Iulia. „Am dat examen la liceul sportiv pentru a intra la clasa cu profil handbal-baschet. Am fost surprinsă deoarece am intrat pe primul loc şi pot să zic că atunci nu prea ştiam cu ce se mănâncă baschetul“, a spus Delia Legian despre primul ei contact cu baschetul. Începutul a fost greu dar până la urmă este mulţumită de ceea ce a realizat. „Treptat am reuşit să fac progrese importante. Cu ajutorul primului meu antrenor Nicuşor Marcu, care îmi este ca şi un al doilea tată, am reuşit să mă maturizez atât pe plan sportiv cât şi în viaţa de zi cu zi“, a afirmat tânăra sportivă.

Convocată la lotul naţional

Pe parcursul celor şapte ani de performanţă, Delia Legian a fost convocată de două ori, în 2006, la echipa naţională de baschet. „A fost anul meu de vârf în care pot să spun că am avut foarte multe satisfacţii pe plan sportiv. Apoi a venit un an bun în 2007 când am avut pe parcursul campionatului de junioare foarte multe puncte înscrise în meciurile pe care le-am jucat. Cea mai mare satisfacţie a mea a fost în meciul cu Olimpia Bucureşti, când am înscris 50 de puncte din 75 reuşite ale echpei mele“, a completat baschetbalista. Statura constituie, însă, un mic dezavantaj pentru Delia. „Am un metru şi 63 de centimetri şi sunt un pic cam scundă pentru acest sport. Totuşi îmi place să cred că reuşesc să compensez cu alte calităţi sportive ale mele“, a spus sportiva.

Ghinionul din 2008

În 2008, sportiva a avut parte de o accidentare foarte gravă care a ţinut-o departe de sport un an de zile. „Mi-a sărit genunchiul în meciul cu echipa din Sfântu Gheorghe. Verdictul medicului a fost ca am ruptură de menisc intern şi ruptură de ligament încrucişat anterior. A fost cea mai groaznică veste pe care am primit-o în viaţa mea de sportivă. Mi-a fost teamă şi am crezut că nu o să mai pot juca niciodată baschet“, a mărturisit Delia. După două operaţii grele în timpul cărora medicii i-au implantat două şuruburi absorbabile şi-a revenit susţinută de părinţi şi de staff-ul tehnic al echipei. “Dumnezeu a fost lângă mine şi m-a ajutat să pot să revin la antrenamente şi să reîncep să joc, ceea ce m-a făcut să-mi recapăt viaţa. Baschetul înseamnă foarte mult pentru mine”, a mai afirmat sportive.

În cariera sa, Delia Legian a evoluat la echipele de junioare a liceului sportive, dar şi la echipa de seniori rezultată în urma colaborării dintre Universitatea „1 Decembrie 1918“ şi Liceul Sportiv. “Din anul 2008 joc la echipa C.S. Universitatea LPS Alba Iulia, pe când echipa evolua în Divizia B. Alături de această echipă am promovat în Divizia A”, a povestit Delia Legian.

Ce planuri de viitor ai pe plan sportiv?
D.L.: „Îmi doresc pe viitor să evoluez în Divizia A tot la echipa din Alba Iulia. Cât despre studii vreau să merg la facultatea de sport, deoarece îmi place să lucrez cu copii. Poate o să ajung antrenoare sau profesoară de sport.“

Ce îţi doreşti să-ţi aducă noul an?
D.L.: „Îmi dorec în primul rând să fiu sănătoasă şi cei din jurul meu să fie sănătoşi. Sper să iau bacalaureatul, iar pe plan sportiv să reuşesc să ajung cel puţin la performanţele pe care le aveam înainte de accidentare.“               

Ce-i place: „Pe lângă baschet, îmi place foarte mult să dansez. Am făcut trei ani de dansuri de societate, înainte să practic baschetul. Îmi place să ascult oamenii deoarece vreau să-i ajut cel puţin cu un sfat. Îmi place să stau în pat şi să mă uit la televizor.“

Ce nu-i place: „Nu-mi place să vad oamenii că-şi bat joc de cei care sunt neajutoraţi. Urăsc să fiu minţită. Nu-mi place ca un om să nu fie punctual atunci când promite să fie prezent la o anumită oră.“