Corina Corpodean, învăţătoarea care cântă folk

Corina Ofelia Corpodean

Corina Corpodean este educatoare şi cântă la chitară din copilărie. A ales muzica folk pentru că simte că o ajută cel mai bine să se exprime.

Profil:
Data şi locul naşterii: 3 noiembrie 1967, Ocna Mureş, Alba
Studii:  Universitate „1 Decembrie 1918“ Alba Iulia, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale
Familie: căsătorită, o fiică

Corina Corpodean a participat la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale de muzică şi de poezie unde a obţinut rezultate care au încurajat-o să continue să cânte şi să compună. Prima şi cea mai mare pasiune a ei este muzica folk. În copilărie a învăţat să cânte la chitară şi a luat lecţii de canto, iar apoi scena a devenit locul unde se simte cel mai bine. „Muzica folk este pentru mine raţiunea de a fi. Am ales acest gen muzical pentru că pentru că mă defineşte, mă ajută să-mi exteriorizez sentimentele şi să dăruiesc bucurie celor din jur“, a afirmat artista.

Corina Corpodean este educatoare în Sebeş şi caută să le insufle copiilor dragostea pentru muzică. „În grupa mea se fac tot timpul audiţii muzicale, proiecţii, spectacole de dans, muzică şi poezie, serbări. Găsim prilej de bucurie în orice lucru şi încercăm să dăruim celor din jurul nostru puţină veselie“, a povestit cântăreaţa.

Şi-a dorit o carieră pe care nu şi-a permis-o

Când nu este la grădiniţă înconjurată de copii, Corina se află fie pe scenă, fie într-un loc care o inspiră să compună. Îşi scrie singură atât versurile cât şi melodiile. „Mă inspiră tot ce mă înconjoară. Nu am o temă anume şi vreau să cred că cred sunt diferită de alţi cântăreţi şi că muzica mea mângâie sufletele“, a spus Corina Corpodean. Cantautoarea consideră că un bun cântăreţ îi ascultă întotdeauna pe cei din jur. „Mă ajută să compun. Un cântăreţ trebuie să aibă un suflet curat, să ştie să dăruiască sentimente, dar să şi asculte pulsul celor din jur“, a afirmat artista.

Şi-a dorit o carieră însă obstacolele materiale pe care le-a întâmpinat, au determinat-o să amâne momentul înregistrării şi lansării pe piaţă a unui album discografic. „Mi-am dorit carieră inclusiv în teatru, dar am continuat pe linie muzicală. Acum o fac mai mult pentru suflet, e ca o terapie. Aş dori foarte mult să reuşesc să scot un album. Am piese pentru două albume: unul pentru copii, unul pentru adulţi. Asta se va întampla numai dacă Divinitatea face o minune şi pentru mine, în ceea ce priveşte partea materială, altfel rămân la stadiul de proiect“, a spus Corina.

Învaţă arta sculpturii în lemn

În plan are şi realizarea unui volum de versuri şi chiar de proză. „Scriu de multă vreme. Mie-mi place să zic că «mă joc» cu vorbele. Scriu proză şi versuri. M-am gândit să scriu chiar mai multe volume. Acum lucrez la o carte, «Comunicarea în grădiniţă», pe care sper să o termin cât mai curând“, a afirmat scriitoarea.
Corina Corpodean se află mereu în căutarea perfecţiunii şi încearcă să înveţe lucruri noi. Pe lângă muzică şi poezie, învăţătoarea exersează arta sculpturii. „Îmi place să am activitate tot timpul. În prezent învăţ arta de a «modela lemnul». Îmi doresc  să realizez lucrări în acest sens, chiar pentru mine, nu să devin celebră prin ele, ci să mai am o modalitate de a mă exprima“, a povestit Corina. 

De ce aţi ales să deveniţi educatoare?
C.C.: „În primul rând îmi plac foarte mult copiii. Am decis să mă îndrept către această meserie pentru că la mine era vorba despre o dragoste veche, o chemare pe care am avut-o spre această meserie de când eram copil. Îmi place foarte mult să lucrez cu copiii, să-i fac să se deschidă, să vibreze, să râdă. Copiii sunt curaţi şi sinceri. Dacă sunt înconjuraţi cu dragoste şi respect şi feedback-ul este pe măsură şi este un sentiment nemaipomenit“.

Aţi participat şi la festivaluri şi concursuri?
C.C.:  „Da, cu preponderenţă înainte de 1990. Am participat la festivaluri naţionale şi am cucerit o serie de premii atât ca şi cântăreaţă cât şi ca scriitoare: premiul II şi titlul de laureat la etapa pe ţară a Festivalului naţional „Cântarea României“ 1989. În 1987 şi 1988 am luat menţiunea I la Festivalul „Permanentele Coziei“, Călimăneşti, judeţul Vâlcea. Premiul Consiliului Orăşenesc al Sindicatelor, Festivalul „Lucian Blaga“, Sebeş l-am cucerit în 1988 şi 1989. Premiul II  la Concursul de poezie „Cântecele Marii Uniri“, Alexandria, Teleorman în1990 şi cel mai recent premiul III, la Concursul literar „Timpul iubirii“, Oneşti 2010. Toate aceste premii m-au impulsionat să merg mai departe pentru că fac bine ceea ce fac“.

Ce-i place: „Îmi place să fac daruri, să fiu înconjurată de familie şi de prieteni. Îmi place să scriu versuri şi proză, să cânt, să trăiesc clipa din plin şi să mă bucur de fiecare lucru care mi s-a dat“.

Ce nu-i place: „Nu-mi place făţărnicia şi minciuna, lipsa de caracter, obrăznicia. Nu-mi place că oamenii sunt delăsători şi că înghit o grămadă de mizerii pentru «a fi bine». Nu-mi place să linguşesc sau să fiu linguşită, nu-mi place să fac promisiuni pe care nu le pot onora şi nu-mi plac oamenii care mint“.