Comercianţii din pieţele din Alba Iulia, la limita supravieţuirii

Comercianţii din pieţe se plâng că nu mai au profit, iar banii din urma vânzărilor abia dacă le ajung să îşi acopere plata chiriei la tarabă. Vânzările au scăzut la un sfert faţă de 2009, atât pentru comercianţii de legume şi fructe, cât şi pentru cei de produse industriale

Taxele, impozitele şi cheltuielile de aprovizionare îi lasă pe comercianţi fără niciun ban în buzunar. Profitul de care se plâng comercianţii este un sfert din cel din 2009 când vânzările erau deja scăzute.

„De 16 ani avem această afacere şi mai rău decât acum nu a fost niciodată. Este un an catastrofal. Nu reuşim să ne plătim datoriile“, a spus Eugenia Marcu, 46 ani.

Soţii Marcu şi-au deschis afacerea cu mărfuri industriale în 1994, iar de atunci au participat la diferite târguri şi au vândut în mai multe pieţe din judeţ şi chiar din ţară. Scumpirea combustibilului i-a determinat pe comercianţi să se stabilească permanent în piaţa Alba Iulia.

„Benzina ne costă atât de mult încât nu ne mai permitem să mergem şi în alte părţi. Marfa nu se vinde, iar noi suntem nevoiţi să plătim chirie zilnic pentru taraba din piaţă. Adaosul la marfă este de 35 la sută chiar dacă cel de 50 este considerat de supravieţuire pentru un comerciant“, a afirmat Eugenia Marcu.

50 lei pentru închirierea spaţiului

50 lei pe zi scot din buzunar cei doi soţi pentru închirierea locului din piaţa din centrul municipiului Alba Iulia, aproximativ 1300 lei pe lună, iar vânzările nu depăşesc în această perioadă 100-150 lei într-o zi. „La finalul fiecărui an achităm şi impozitul de 1100 lei. În fiecare lună cheltuielile doar pe facturi trec de 700 lei plus mâncare şi altele“, a spus comercianta.

Vremea când vânzările din pieţe erau la mare căutare a apus, iar din 2009 comercianţii susţin că a apărut declinul acestui gen de afacere. „Vând cam un sfert din cât vindeam în 2009. Vânzările abia dacă ajung la 500 lei pe zi în condiţiile în care 80 la sută din marfă e de import, iar 20 la sută producţie proprie şi de la producători. Cheltuielile le acoperim cu greu, iar de profit nu se mai poate vorbi prea mult“, a spus Leonora Ţâr, 46 ani, comerciantă de legume şi fructe.

Oamenii nu au alte opţiuni, din cauza vârstei. „La 50 ani nu mai avem unde să mergem şi ce să muncim. Există totuşi comercianţi mai tineri care după 10 ani au renunţat la tot şi au plecat peste hotare. Cei care se gândesc la o astfel de afacere acum, nu mai au nicio şansă“, a spus Leonora Ţâr.

Comercianţii din pieţe stau la tarabe cu marfa de dimineaţa până seara fiind convinşi că doar astfel se mai pot salva. „Cheltuielile depăşesc 1500 lei pe lună. Plătesc la fondul de pensii şi alocaţii pentru copii până aceştia vor împlini 18 ani pentru ca ei să aibă ceva sigur. De dimineaţa de la ora 7.00 până seara la ora 20.00 stăm în piaţă ca să avem un venit în casă“, a completat comercianta.