Alba Iulia: Floare Bărbănţan este ultima ceasornicăreasă din Alba Iulia

Cu răbdare şi cu multă pasiune, Floare Bărbănţan repară de mai bine de 44 de ani ceasurile albaiulienilor. Cu minuţiozitate şi migală, ajutată de o vedere încă ageră, nimic nu iese nereparat din mâinile sale. În atelierul său nu intră nici un ceas care să nu-şi găsesacă „doctorul”.

A îmbrăţişat orologia încă de pe băncile şcoli. „Am început în anul 1965, la şcoala de la Galaţi, unde am făcut atelier. Am făcut cleşti, am lucrat cu pensete, am demontat ceasuri de masă. Şi totul a început de aici. Aşa se porneşte. Trebuie să-ţi formezi aptitudinea, să ţi se formeze mâna. Am simţit încă de atunci că am răbdare, că pot să fac această meserie”, şi-a amintit cu plăcere ceasornicăreasa.

De la meserie, la pasiune

Floare Bărbănţan a mărturisit că ceasornicăria nu a fost de la început o pasiune, ci i s-a potrivit în primul rând ca şi meserie, iar apoi totul a venit de la sine. „Nu pot să zic că a fost o pasiune, dar pot să spun că mi s-a potrivit meseria. De aceea am şi rămas atâta vreme. Au fost foarte multe colege care au abandonat, au fost vreo 12 în Alba Iulia care au făcut şcoala. Sunt singura care am rămas. Fiecare s-a dus în altă parte”, a precizat Floare Bărbănţan.
Albaiulianca recunoaşte că orologia nu este o meserie care se învaţă peste noapte, ci trebuie foarte multă răbdare şi meticulozitate. „Nu se poate învăţa această meserie în doi, trei ani. Cred că sunt necesari vreo 10 ani. Nu e uşor, trebuie să-ţi şi placă”, a adăugat ceasornicăreasa.
Floare Bărbănţan îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile trecute. Recunoaşte că acum albaiulienii preferă să-şi cumpere un ceas nou în loc să-l repare pe cel vechi.
Meseria ei a fost la mare căutare înainte de 1989. „Ceasurile ruseşti cu rubin au fost foarte bune. Erau pe piaţă, erau accesibile şi se stricau dacă nu le îngrijeai. Aveam de lucru permanent. Lucram şi câte zece bucăţi pe zi. Acum nu mai e aşa. Acum vindem curele, baterii. Mai avem două, trei comenzi. Au apărut ceasurile acestea electronice şi lumea le preferă că sunt ieftine. Le schimbă, nu le mai repară”, a mai afirmat ultima ceasornicăreasă din Alba Iulia.

„Nu am ţinut la preţ. Am ţinut la clienţi”.

Prin mâna ei au trecut tot felul ce ceasuri, de toate tipurile, mai toate mărcile. Printre ceasurile de valoare pe care le-a reparat se numără cele de marcă, precum Doxa, Atlantic, Orient. Ne-a mai mărturisit că niciodată nu a reparat un ceas cu gândul la bani. „Te bucuri că ai reuşit, îl vezi că merge. Nu am făcut avere din meserie. Dar am rămas pe poziţie şi aceasta e cea mai mare mulţumire a mea”, a completat Floare Bărbănţan. Tarifele practicate în atelierul său situat pe strada Moţilor, lângă agenţia CFR, sunt rezonabile. Spre exemplu un curăţat costă 13 - 15 lei, iar repararea unui ceas automat, 25 de lei.
Floare Bărbănţan este conştientă de modernizările actuale şi îi pare rău că meseria de ceasornicar va fi dată uitării.


Aveţi un anumit tip de clientelă?
F.B.: „Ceasurile scumpe nu prea ajung aici, mai ales că acestea nu se strică repede. Vin în special oamenii de rând, într-adevăr am o clientelă fidelă. Vin persoane mai în vârstă, persoane care vor să-şi recondiţioneze ceasurile la care ţin. Acestea sunt în special modele mai vechi. Tinerii deja s-au modernizat. Nu mai poartă ceas, desingul contează acum, nu calitatea”.
 
Ce tipuri de ceasuri recomandaţi?
F.B.: „Cele automate sau mecanice sunt foarte bune. Spre exemplu, aş recomanda un Citizen. Acestea sunt de durată şi se strică destul de rar, dar preţul este pe măsură, între 1.000 şi 1.500 lei. Din păcate, acum sunt la modă ceasurile de unică folosinţă, care după ce se strică, se înlocuiesc cu altele”.

Ce-i place: „Pe lângă faptul că îmi face plăcere să repar ceasurile, îmi place să-mi petrec timpul în aer liber. Acest lucru mă linişteşte şi mă relaxează. Pe locul bunicilor, la Oarda, am făcut o căbănuţă. Acolo mă refugiez în fiecare sfârşit de săptămână. Îmi place enorm zona. Iarna e un peisaj frumos, iar vara e verdeaţă de jur-împrejur. În rest, cam atât. Nu am pasiuni mai aparte sau alte hoby-uri”.

Ce nu-i place: „Nu îmi plac deloc oamenii recalcitranţi. Nu îmi plac oamenii care sunt porniţi pe ceartă. Mă feresc cât pot de astfel de caractere. Nu suport răutatea semenilor. Într-un cuvânt mă supără oamenii răi. În rest, nu mă supără nimic”.

Profil:
NĂSCUTĂ: La 27 octombrie 1948, în Oarda
EDUCAŢIE: Şcoala de meserii din Galaţi
EXPERIENŢĂ: 44 de ani vechime în ceasornicărie
FAMILIE: O fiică şi o nepoţică de 2 ani