Avram Cristea, păstrător al tradiţiilor strămoşeşti

Profesorul Avram Cristea a expus în cărţi de folclor tradiţiile din Alba

Avram Cristea şi-a dedicat viaţa elevilor şi formării lor ca oameni, dar şi tradiţiilor pe care le-a studiat şi le-a respectat. Acesta şi-a conturat de-a lungul anilor personalitatea complexă cu ajutorul experienţei acumulate în mijlocul oamenilor. A fost ani de zile profesor de limba şi literatura română, însă a simţit o chemare aparte spre viaţa satului şi tot ce ţine de acesta.

Profil:
Data naşterii: 13 iulie 1945, localitate Şibot, judeţul Alba
Studii: Universitatea „Babeş-Boliay“ Cluj, Facultatea de filologie, specialitatea Limba şi literatura română 1968-1973
Stare civilă: căsătorit

Avram Cristea a publicat folclor literar în mai multe culegeri. A avut o activitate jurnalistică bogată şi şi-a adus contribuţia la numeroase cercetări ştiinţifice. Este preşedintele Asociaţiai Culturale „Pro Basarabia şi Bucovina“, filiala Alba Iulia. A înfiinţat Asociaţia „Horia, Cloşca şi Crişan“ a elevilor şi profesorilor pe lângă colegiul cu acelaşi nume din Alba Iulia.

Activitatea sa profesională a fost una bogată şi s-a derulat în mare parte în jurul a tot ceea ce a însemnat tradiţie şi folclor. Mânat de amintirile copilăriei şi-a îndreptat atenţia spre obiceiuri şi tradiţii, studiindu-le îndeaproape, infirmând prejudecăţile oamenilor.

„Simplu fapt că am trăit la sat şi că vorbesc despre viaţa la sat nu înseamnă să susţin întoarcerea la primitivism. Nu e vorba de aşa ceva ci de respectul pe care ar trebui ca fiecare dintre noi să îl aibă faţă de valori. Satul, avea, spre deosebire de societatea contemporană, capacitatea de regenerare, revenire“, a explicat Avram Cristea. Ani de zile, profesorul a aprofundat obiceiurile şi tradiţiile din judeţ, care ulterior au devenit lucrări şi volume cunoscute.

Tradiţia se pierde din cauza nepăsării

Primul volum al autorului Avram Cristea apare în 1998, însă cel mai cunoscut şi căutat este „Obiceiuri şi tradiţii în judeţul Alba“.  Profesorul luptă cu prejudecăţile oamenilor convins fiind că tradiţiile s-au păstrat într-o formă sau alta. „Pierderea tradiţiei sub tăvălugul acesta al globalizării, dar şi a nepăsării pentru identitatea etnică şi culturală mă îngrijorează. Tradiţiile au ţinut de fiecare epocă în parte şi de fiecare perioadă. Ele nu s-au pierdut ci altele le-au luat locul, având aceaşi bază. Din antichitate în preajma sărbătorilor se făceau urări, lucru care se face şi astăzi. Deci esenţa s-a păstrat într-o formă sau alta“, a explicat profesorul.

Totodată acesta vorbeşte şi despre faptul că toată lumea consideră că folclorul dispare. „Total fals. Tinerii cercetători din ziua de astăzi demonstrează cu multe documente personale, că mai avem tradiţie“, a spus folcloristul. Acesta susţine că sub influenţa mass-mediei cântecul liric este doar imitat, iar folclorul se manifestă la un nivel superficial, însă consideră mai există oameni care păstrează acea formă originală a acesuia. Îi apreciază din acest punct de vedere pe interpretul Grigore Leşe, dar şi pe Ioan Bocşa.

De ce aţi ales să vă dedicaţi o mare parte din viaţă studiului tradiţiei?
A.C.: „Prin părinţii mei am apucat să trăiesc în acea comunitate tradiţională cu munca câmpului, cu sărbătorile care era respectate. Simplu fapt că am trăit aceste vremuri şi că vorbesc despre ele nu înseamnă să susţin întoarcerea la primitivism. Nu e vorba de aşa ceva ci de repectul pe care ar trebui ca fiecare dintre noi să îl aibă faţă de valori. Satul avea spre deosebire de socitatea contemporană, capacitatea de regenerare, revenire. Obiceiurile reprezentau mai demult codul bunelor maniere, care astăzi s-a cam pierdut“.

Există vreo diferenţă între elevii de atunci şi cei de acum?
A.C.: „Sigur se întâmplă ceva cu generaţiile actuale. Vina este multimplă pornind de la familie, şcoală, societate şi până la prejudecata că tineretul este pierdut. Un dascăl bun trebuie pornească de la premisa că acel copil este bun. El îi poate ajuta să ajungă la valori şi să selecteze“.

Ce-i place:  „Îmi place tot ceea ce este frumos. Iubesc natura, copii şi oamenii cucernici. Iubesc tradiţia şi satul, dar asta nu înseamnă că doresc întoarcerea la privitimism. Susţin tot ceea ce este bun şi bine pentru oameni şi natură“.

Ce nu-i place: „Nu îmi place mizeria pe care o face omul naturii. Nu îmi place duşmănia şi ura. Nu mi-a plăcut niciodată violenţa sub orice formă, fie ea verbală sau fizică“.