Alba Iulia: Portret. Alexandru Petrescu a fost în audienţă la Papa Ioan Paul al II-lea
0
După şase ani de studiu la Roma, Alexandru Stelian Petrescu s-a întors în ţară. Scrie versuri, cântă muzică folk, îi place muntele, dar cel mai mult îndrăgeşte filosofia.
Bursier la Academia Pontificală „Sfântul Anselm” din Roma
Student în anul doi de facultate la Academia de Filosofie şi Teologie din Blaj, Alexandru a primit bursă integrală la Academia Pontificală „Sfântul Anselm“ din Roma, dată de statul Vatican, cu condiţia să ia totul de la zero. Nu putea să refuze o asemenea ofertă.
„Vaticanul oferă această bursă în virtutea bunelor relaţii pe care încearcă să le aibă cu Orientul“, afirmă Alexandru. A avut colegi din Mongolia, din Filipine, din toată Africa, din Grecia, Ucraina şi Rusia. A făcut şase ani de facultate, a absolvit şi filosofia, şi teologia. „E greu de descris în cuvinte ce am simţit la Vatican. Şi să fi totalmente rupt de religie, să ajungi la Vatican un mic fior tot te trece“, spune Alexandru.
L-a cunoscut personal pe Papa Ioan Paul al II-lea, a fost în audienţă privată la Suveranul Pontif. L-a colindat, alături de alţi colegi, în anul în care bradul de Crăciun a fost dăruit Vaticanului de România. A fost martor la moartea şi la înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea, a fost prezent la alegerea noului papă. „Sunt experienţe de pus în ramă. Vaticanul este tărâmul de trăit până la moarte“, crede Alexandru.
„Îndrăgesc filosofia cum nu aş putea îndrăgi o altă disciplină“
Paradoxal, după absolvirea academiei din Vatican, „Padre“, după cum îi spun prietenii, nu a ales nici teologia, nici filosofia. În opinia sa, în viaţă poţi să faci absolut orice şi nu trebuie să te fixezi pe o anumită direcţie, ca mai târziu să suferi. Şi-a dorit să facă teologie, dar pe parcurs a simţit că nu i se potriveşte.
„Să ajungi să te hirotoniseşti preot şi să-ţi dai seama abia după aceea că nu eşti făcut pentru aşa ceva, cred că este de-a dreptul sfâşietor. Nu pot să-mi imaginez cum m-aş fi simţit dacă aş fi făcut o alegere greşită de genul acesta“, afirmă Alexandru.
În privinţa filosofiei, pe când era copil avea o prejudecată, i se zbârlea părul când auzea de filosofie, credea că toţi filosofii sunt beţivi şi sinucigaşi. După ce a ajuns la Roma, lucrurile s-au schimbat radical. „Am ajuns să îndrăgesc filosofia cum nu ştiu dacă aş putea îndrăgi o altă disciplină“, remarcă „Padre“. Spre sfârşitul studiului de filosofie, le-a spus superiorilor săi din academie că ar fi tentat să continue cu un doctorat în filosofie, convins fiind că ar avea ceva de spus în acest domeniu. „Nu au fost de acord, pentru că era nevoie de preoţi, iar ideea era să te întorci pe cât posibil în ţara de origine ca preot bine pregătit“, precizează Alexandru.
Acum e programator producţie la o firmă din Cluj, îi place să umble pe munte şi să cânte muzică folk în trupa aiudeană „Plus Noi“, ale cărei creaţii muzicale urmăresc făgaşul versurilor sale. Pentru că „Padre“ este şi poet.
Ce ne poţi spune despre poetul Alexandru Petrescu ?
A.P.: Poet e mult spus. În poeziile mele nu am urmărit nici o tehnică şi nici nu le-am cizelat ulterior, le-am lăsat în prima formă, chiar dacă mi s-au părut peste ani ridicole, puerile. Nu le-am modificat pentru că scopul meu nu a fost de a ajunge aproape de perfecţiune, ci de a spune ceea ce am de spus. Marea majoritate a poeziilor mele sunt mici povestioare în versuri despre viaţă şi trăiri foarte comune.
Ce înseamnă pentru tine muntele ?
A.P.: Îmi place muntele cu „M”. Cred că am muntele în sânge, îl iubesc de la mirosul de iarbă, de la aerul tare de dimineaţa, de la vaporii aceia de negură, de la clipocitul apei şi până la mirosul de piatră. Pentru mine a merge la munte este ceva fantastic.
Ce-i place: „La oameni apreciez în mod deosebit compasiunea şi calitatea. Compasiunea este, cred, cel mai extraordinar lucru pe care îl poţi spune despre un om. Compasiunea e rugăciunea unui ateu care plânge pentru durerea unui prieten“.
Ce nu-i place: „Nu-mi place aroganţa de nici un fel. Uneori, îmi displace şi sentimentul de mulţumire manifestat ostentativ, asta chiar dacă persoana în cauză are în spate o realizare. Omul este cu adevărat mare în genunchi“.
Profil:
Data naşterii: 8 aprilie 1979, Aiud
Educaţie: Facultatea de Filosofie şi Teologie din cadrul Academiei Pontificale „Sfântul Anselm“ din Roma
Starea civilă: necăsătorit
Se încarcă comentariile...
