Alba: Ioana Damian, poeta pasionată de muzica religioasă

De profesie inginer, Ioana Damian iubeşte poezia, cântecul popular şi pricesnele. Spune că poezia şi-a făcut sălaş în sufletul ei încă de când s-a născut. A înregistrarea albumele „Pricesne“, „Psalmii Păcii“ şi „Rodul Dorului“.

Născută la: 17 septembrie 1961, Daia Română,  Alba
Studii: Facultatea de Mecanică Sibiu
Familie: necăsătorită

De profesie inginer, Ioana Damian iubeşte poezia, cântecul popular şi pricesnele. Spune că poezia şi-a făcut sălaş în sufletul ei încă de când s-a născut.

Poeziile sale au fost publicate în ultimii doi ani în antologiile de lirică „Insomnii fecunde“ şi „Roadele Cetăţii“, editate sub egida Centrului Cultural „Lucian Blaga“ din Sebeş.

Crezul său de viaţă este exprimat prin câteva versuri: „Mi-e foame de Lumina din mine/Ce naşte Doi îmbrăţişaţi în dor/ Ca să rodească lumile senine/ Mereu urcând spre alt şi alt izvor“.

Lumea lui Dumnezeu, sursa de inspiraţie

„Poezia este un cântec al sufletului, te naşti iubitor de frumos, de cântec, de lumină. Sursa mea de inspiraţie este lumea lui Dumnezeu, aşa cum o percep în fiecare moment, pentru că totul este schimbător şi trecător de la un moment la altul. Totul vorbeşte în această lume şi fiecare o percepe în felul lui unic“, a precizat Ioana Damian. Spune că scrie doar în momemtele în care sufletul poate să se manifeste liber.

„Nu am o formare poetica standard, poezia se revarsă pur şi simplu. Consider că vibraţiile celor patru elemente fundamentale ale universului, apă, aer, pământ şi foc, înlănţuite în iubirea cosmică, definesc fiecare clipă“, afirmă poeta.  Încă de pe băncile şcolii a făcut parte din Cercul de creaţie al Şcolii din Daia Română, iar din anul 2008 este membru al Cenaclul „Lucian Blaga“ din Sebeş.

„Am ajuns aici la invitaţia Ioanei Cobustean, o prietenă iubitoare de poezie şi artă. Mă bucur de decizia luat şi particip la fiecare întâlnire a cenaclului“, a spus Ioana Damian.

A înregistrat trei albume

Pe lângă poezie, Ioana Damian este preocupată  de cântecul popular românesc şi pricesne, cântări religioase. Pasiunea ei pentru muzică şi religie s-a concretizat în înregistrarea a două albume, respectiv „Pricesne“ şi „Psalmii Păcii“. Pe lângă acestea a înregistrat şi albumul de cântece şi poezii „Rodul Dorului“.

„Acestea au fost inspirate din pelerinajele făcute la câteva din locurile sacre din ţară noastră de la Sarmisegetuza Regia, Costeşti, Blidaru, Pietrele Doamnei, Retezat, Mănăstirea Prislop sau Peştera Polovraci“, a spus poeta. Pe viitor, Ioana Damian vrea să imprime un CD cu cântece şi poezii pentru copii şi să lanseze primul volum de versuri.

Ne împărtăşiţi câteva versuri din creaţia dumneavoastră?
I.D.: „Una dintre poeziile dragi mie este «Nod de lumină»: Zac în vâltoarea patimilor/ Şi mă-mpletesc cu firul dragostei./ Esenţele din mine, Lumină şi Întuneric/ Mă scaldă în jocul lor de-a Iubirea./ Nod de lumină se naşte/ Într-o îmbrăţişare nevăzută.../ Patima surdă, mă prinde şi mă sărută./ Focul clădeşte în şerpuiri unduitoare,/ Dorul sporeşte şi mereu îmi dă târcoale./ Gânduri de nuntă mă-mbrăţişează în Lumină,/ Taina Iubirii se scaldă în patima lină./ Gândul îmi zboară, mintea nu mai ascultă/ Jocul de-a viaţa mă nalţă şi mă afundă./ Nasc curcubeie în cântec de îmbrăţişare/ Totul renaşte din clocot şi din vâltoare“.

Care este cea mai mare realizare?
I.D.: „Sufleteşte, cea mai mare realizare şi cea care contează cel mai mult pentru mine, este fiica mea Lavinia, studentă la Facultatea de Psihologie din Cluj-Napoca. Mă simt împlinită prin omul care a devenit“.

Ce-i place: „Îmi place natura. Îmi place că mă identific cu fiecare foşnet de pădure, cu fiecare unduire de apa, cu fiecare copac înflorit. Îmi place căutarea, drumul către Dumnezeu, care este fascinant, pentru că în lucruri mărginite în timp şi spaţiu descopăr sensuri noi, iar atunci când nu le descopăr, mă găsesc ele pe mine. Îmi place nespus să cuprind cu sufletul întreaga creaţie a lui Dumnezeu“.

Ce nu-i place: „Există un singur lucru care nu îmi place şi acesta este ignoranţa. Ea generează ca efect imediat, agresivitatea. Indiferent în care aspect al vieţii este remarcată agresiunea, ea apare din ignoranţa celui care o emite“.