Alba Iulia: Felicia Colda - bibliotecară, poetă şi realizatoare de emisiuni radio

Felicia Colda lucrează de mai bine de 20 de ani la Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga“ din Alba Iulia. Este implicată în mai multe acţiuni cu tinerii, realizează o emisiune de poezie religioasă la Radio Reîntregirea din Alba Iulia şi a semnat două volume de poezie. 

Născută: la 2 mai 1966, la Alba Iulia
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice
Familie: căsătorită, un băiat

Munca de bibliotecară înseamnă o informare continuă asupra cărţilor pentru a puetea face o recomandare celor care doresc să descopere ceva anume printre zecile de mii de volume ale unei bibliotreci, organizarea de evenimente şi întâlniri cu tinerii prin care încearcă să promiveze cartea.

Cărţile şi radioul două pasiuni complementare

Pe lângă această muncă Felicia Colda mai acordă timp şi pentru realizarea unei emisiuni radiofonice de poezie religioasă. Faţă de acest tip de poezie are o consideraţie anume şi amintiri din copilărie. „Locuiam la bunicii mei la Vinţu de Jos şi într-o vară pe cânda veam şase-şapte ani au fost inundaţii. Singura carte care s-a salvat a fost «Vechiul Testament» versificat de Vasile Militaru. Bunica obilşnuia să-mi citească seara. Am regăsit cartea după 40 de ani când am început să realizez emisiune de poezie la Radio Reîntregirea“, povesteşte Felicia Colda.

Bibliotecara spune că în copilărie a avut o mare iubire pentru cărţi iar acest lucru a ajutat-o să se impună  şi printre celalţi copii. „Mă jucam şi eu ca toţi ceilalţi dar şi citeam. Apoi reuşeam să captez atenţia celorlaţi povestindu-le ceea ce citeam. La fel procedez şi la întâlnirile pe care le am acum cu tinerii. Le povestesc diverse cărţi, nu citez titluri doar pentru a epata. Avem un dialog care porneşte poate de la o astfel de poveste“, a mai spus bibliotecara.

A oferit prietenilor cărţile de poezie pe care le-a publicat

Felicia Colda este o persoană care nu se plictiseşte niciodată şi care atunci când are un minut liber notează gânduri. Spune că scrie o poezie de stare în care abordează temele eterne, iubire, aspiraţia spre divinitate, care de altfel sunt şi teme filosofice, iar filosofia este o altă pasiune a Felicei Colda.

„Am început să scriu poezii în liceu. Atunci era un fel de protest faţă de o programă prea rigidă încercam să dau un sens cuvintelor. Mai cred şi astăzi că poezia este o modalitate de a te salva. În 2002 am publicat primul volum de poezie, iar anul trecut al doilea“, a spus albaiulianca.

Felicia Colda nu a făcut nici o lansare pentru volumele sale şi spune că deşi mai are doar un exempar din primul volum şi puţine din al doilea nu a vândut nici o carte. „Am oferit cărţile mele. E un fel foarte frumos cred eu să porneşti spre lume. Am oferit poeziile mele prietenilor mei care mai departe au dat cărţile prietenilor lor“, a mai spus Felicia Colda.

Este vreo întâmplare în viaţa ta care te-a impresinat în mod special?
F.C.: Nu am călătorit aşa de mult pe cât mi-am dorit. Cel mai mult am vrut să văd Grecia să mă conving de armonia perfectă care există acolo. Printr-o întâmplare am ajuns în Grecia în ziua în care am împlinit 40 de ani. Atunci am păşit pe Acropole. A fost o experineţă unică am perceput perfectul echilibru între forfota lumii şi armonia naturii, apă, pământ şi cer.

Crezi că tinerii din ziua de azi ar trebui să se aplece mai mult asupra cărţilor?
F.C.: Pledez pentru carte pentru că poţi afla tot ce te interesează. Internetul te ajută să găseşti repere şi date cu rapiditate, dar este un second-hand al informaţiei. Cei care oferă informaţia sunt subiectivi şi o filtrează în felul lor. De multe ori părţi însemnate dintr-un text se pierd sau nu corespund originalului, de aceea a avea carea în faţa ochilor e mai bine.

Ce-i place: Îmi place să mă ocup şi de grădinărit şi îmi fac timp pentru că în fiecare zi îmi încredinţez ziua lui Dumnezeu şi cu ajutorul Lui totul mi se pare uşor de făcut. Iubesc muzica şi cărţile. Nu pot să-mi imaginez viaţa fără prieteni şi fără cărţi.

Ce nu-i place: Nu îmi place mediocritatea. Mă supără şi mă agasează formele fără fond, lucrurile pe care le facem doar pentru că aşa trebuie sau le facem într-un fel anume pentru că aşa se cade chiar dacă nu ne reprezintă.