Alba: Feerie la „Înmormântarea Fărşangului“, obiceiul de la Rimetea care îngroapă iarna

La poalele unui munte de poveste, în Rimetea un alai grotesc de nuntă a petrecut, sâmbătă, iarna pe ultimul drum. „Înmormântarea Fărşangului” semnifică şi sfârşitul perioadei de distracţie, dinainte de postul Paştelui.

Alaiul, format din băieţi îmbrăcaţi în fete, pare scos dintr-un film de groază.

Deşi e o înmormântare, în frunte se află un mire şi o mireasă, alături de ei stând muzicanţi, haiduci care pocnesc din bice, bocitoare, beţivi sau copii îmbrăcaţi în costume care mai de care, de la cerşetori, clovni şi drăcuşori până la macabra Moarte.

În mijlocul tuturor se află un sicriu, tractat de un măgăruş, în care este închisă iarna, în mod simbolic.

Sicriul, spart cu bâte

Alaiul a pornit prin satul înnoroiat de dezgheţ, în pocnetul bicelor.

Copii mascaţi hidos mâzgăleau toţi participanţii pe faţă cu cremă de pantofi, de culoare maro sau neagră. Preferate au fost fetele tinere, dar nimeni nu se putea feri, iar unii tineri au fost chiar alergaţi prin sat pentru a fi mânjiţi. Cei care „se luptă“ cu drăcuşorii şi refuză să fie murdăriţi sunt imediat înconjuraţi de ceilalţi şi tot nu scapă cu faţa curată.

La final, oamenii din alai şi sătenii au spart sicriul cu lovituri de bâtă şi l-au aruncat în bazinul cu apă din centrul localităţii.

Obiceiul spune că astfel sunt alungate spiritele rele.De aceea, odată cu înmormântarea Fărşangului se îngroapă şi anul vechi, cu toate relele sale şi se lasă loc noului an, în speranţa că acesta va fi mai bun.

Sărbătoarea se încheie, seara, cu Balul Fărşangului, ultima petrecere înaintea începerii Postului Paştelui.

„E un obicei de sute de ani. În sicriu se află o păpuşă din paie, care reprezintă iarna, urmând ca aceasta să fie înmormântată“, a povestit Pal Ioska, un localnic în vârstă de 78 de ani.

Un folclorist venit din Ungaria la eveniment pentru al cincilea an la rând, Horvath Imre, spune că e un lucru mare că un grup atât de mic să păstreze un asemenea obicei sute de ani, asta deoarece comuna nu are mai mult de 1.200 de locuitori. Horvath spune că sărbătoarea are continuitate deoarece tradiţia se transmite pe viu

„Copiii nu trebuie să înveţe anumite lucruri despre obicei, practic ei deprind ce trebuie să facă şi să continue astă doar luând parte la eveniment şi crescând lângă părinţi“, a completat el. Membri alaiului, însă, au nevoie să se pregătească pentru sărbătoare cu o săptămână înainte.

Turiştii au stat gură-cască

Obiceiul a adunat în sat, sute de turişti din ţări precum Ungaria sau Germania. Acest lucru se întâmplă în fiecare an, potrivit primarului Francisc Szocs. El spune că, deşi majoritatea localnicilor sunt maghiari şi unitarieni, tradiţia obiceiului s-a păstrat până în ziua de azi, indiferent de religie.

Obiceiul a fost preluat de comunitatea maghiară din Rimetea de la saşii ardeleni care locuiau odinioară în satele învecinate. De altfel şi numele este de provenienţă germană, de la termenul Fasching (carnaval).

„E prima dată când vin să văd această sărbătoare. Am rămas impresionată de alai, mai ales de costumaţiile participanţilor“, a spus Edith Kun, o turistă din Germania. Au fost prezenţi şi turişti „fideli“ ai localităţii. Attila Paszkucz a fost prezent, ieri, pentru a patra oară consecutiv la „Înmormântarea Fărşangului“. „Am avut bunici aici. De prima dată când am participat am rămas uimit, iar de atunci tot vin împreună cu soţia“, a povestit el.

Soarele răsare de două ori

Rimetea este situată la poalele Pietrei Secuiului, un masiv din Munţii Trascăului. Localitatea este renumită pentru faptul că soarele răsare de două ori, datorită muntelui: o dată de o parte a masivului, iar după câteva ore de cealaltă parte.

Satul este un adevărat muzeu în aer liber, în 1999 primind premiul „Europa Nostra“ pentru conservarea caselor tradiţionale, construite după modele medievale germane. Satul este vizitat de circa 13.000 de turişti anual, potrivit primarului Szocs Francisc.