Alba Iulia: Portret: Mircea Abrudeanu - un inginer pasionat de istorie
0
Mircea Abrudeanu a lucrat aproape 40 de ani în administraţia publică fiind până nu demult veteranul funcţionarilor publici din judeţul Alba.
Mircea Abrudanu a ieşit recent la pensie, dar activitatea în folosul comunităţii o continuă cu succes. Este implicat în finalizarea bisericii şi capelei din Cimitirul „Chip” şi doreşte foarte mult, în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei „Cultul Eroilor”, să vadă ridicat în Alba Iulia Monumentul „Unităţii Naţionale”.
A avut în subordine mii de oameni
Aduce vorba de anii tinereţii. „Generaţia de ingineri constructori din 1968 a fost "sacrificată" la repartiţii. Pe vremea aceea funcţiona principiul repartiţiilor de stat, centralizate, la dispoziţia consiliilor locale judeţene. În 15 august 1968, repartiţia m-a plasat la Consiliul Judeţean Alba, unde am început la direcţia de sistematizare şi arhitectură, apoi am fost plimbat la direcţia tehnică de investiţii. Doi ani mai târziu am fost detaşat la institutul de proiectări al Consiliului Judeţean şi după alţi doi ani am trimis în execuţie la Intreprinderea Judeţeană de Construcţii- Montaj. Toate aceste instituţii aparţineau Consiliului Judeţean care avea o sarcină complexă, aceea de a fi minister al industriei locale, al economiei locale şi responsabil principal cu dezvoltarea administrativ teritorială a acestui nou judeţ, creat prin desprinderea celor cinci zone marginele a cinci foste regiuni, Braşov, Cluj, Mureş, Hunedoara şi Arad. Acestea se întâmplau acum 40 de ani”, îşi aduce aminte Mircea Abrudeanu.
Acolo unde a fost mereu trimis să se achite de sarcinile ce i s-au atribuit, a încercat să ajung la nivelele aşteptărilor. Şi a reuşit în scurt timp. În anul 1976 a fost numit, la IJCM, şef de şantier (avea în subordine 1.875 de salariaţi), iar din 1983 director al anteprizei de construcţii montaj, structură cu 4.500 de oameni.
Două fiice şi trei nepoţi
După Revoluţie, a plecat în Germania şi apoi în Israel. S-a întors peste zece ani. De atunci a lucrat la Societatea Comercială de Drumuri şi Poduri şi apoi la Inspectoratul Teritorial în Construcţii al judeţului Alba (inspector şef adjunct), până de curând, când a ieşit la pensie. Întreaga activitate şi-a ghidat-o pe principiul conform căruia managerii care se plâng că nu au suficient timp, sunt cei care nu au suficiente resurse de a-şi organiza cât mai bine timpul.
Revenind în prezent, Mircea Abrudeanu se laudă cu fiicele sale Alina (manager al propriei firme) şi Corina (inginer instalator), dar şi cu cei trei nepoţei (o fetiţă şi doi băieţei). „De la Alina am doi nepoţi, o fetiţă de 15 ani şi fratele ei care e cu şapte ani mai mic şi care a început educaţia la şcoala germană din Sebeş. Corina ne-a dăruit, mie şi soţiei mele eu, un nepoţel de trei anişori, care este la creşa maghiară”, spune mândru bunicul.
Întrebări şi răspunsuri:
Ce pasiuni aveţi ?
M.A.:Hobby-ul meu îl reprezintă reconstrucţia de case vechi şi istoria. Ceea ce mă ocupă în mod special e istoria universală şi, în special, a românilor. Din istoria universală m-a impresionat foarte mult, după ce am fost la Paris, politica lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, volumul mare de muncă depus în folosul cetăţenilor Franţei. Din istoria noastră îl consider pe Mircea cel Bătrân personalitatea care a păstrat un echilibru extraordinar între dialogul diplomatic şi zăngănitul armelor.
Când credeţi că va intra România în normalitate ?
M.A.:Eu cred că ţării noastre îi este absolut necesară parcurgerea ciclului lui Moise: acei 40 de ani care i-au trebuit lui Moise să aducă poporul ales din Egipt pe actuala locaţi a Israelului. Cred că şi României îi sunt necesari aceşti 40 de ani pentru a dispărea fizic o generaţie şi a se naşte altă generaţie, cu o altă mentalitate.
Ce-i place:
„Apreciez la oameni sinceritatea, curajul de a face şi curajul răspunderii, caracterul puternic, în general. Îmi place, de asemenea, altruismul, dorinţa de a ajuta oamenii aflaţi în suferinţă”.
Ce nu-i place:
„Falsitatea la om mă dezgustă. Mă supără faptul că lumea s-a îndepărtat de la firescul uman de a-şi iubi semeneul, patria. Există, din păcate, persoane care încearcă să nu mai aibă nimic sfânt în ei. Pe scurt, sunt trist văzând că omul îl neglijează pe Dumnezeu.”
Profil:
Născut: 3 august, localitatea Iuliu de Câmpie, judeţul Cluj
Educaţie: Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii Tehnice Cluj Napoca
Ocupaţie: pensionar
Starea civilă: căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
