Legende despre Munţii Apuseni: zâna de pe Muntele Găina, Vâlva Băii, izvorul cu apă vie
0Legende despre Munţii Apuseni. Aceşti munţi au fost dintodeauna un ţinut de legendă care a oferit posterităţii poveşti nemuritoare. Legenda Muntelui Găina, Vâlva Băii sau izvorul cu apă vie sunt doar câteva dintre povestirile care au fost transmise din generaţie în generaţie, care ne arată farmecul acestui ţinut binecuvântat.
Una dintre cele mai cunoscute legende are legătură cu Muntele Găina, masiv muntos unde în fiecare an în ultima duminică din iulie are loc celebrul ”Târg de Fete”. Legenda Muntelui Găina este strâns legată de râul Arieş, care traversează Munţii Apuseni. Astfel, se spune că pe Muntele Găina trăia o zână nemaipomenit de frumoasă, care locuia într-un palat strălucitor. Zâna avea o găină cu pene de aur. Găina îi făcea zilnic câte trei ouă de aur, iar zâna dăruia aceste oua fetelor sărace din zonă care urmau să se mărite.
Trei feciori de-ai locurilor, auzind de bogăţia ei, s-au deghizat în haine femeieşti, au reuşit printr-un şiretlic să pătrundă în palat şi să fure găina. În fuga lor, au scăpat din coş ouăle de aur, care s-au spart în râul Arieş. De atunci, Arieşul poartă în nisipul său fărâmituri de aur. Timp de sute de ani localnicii au scos aur din Arieş cu ajutorul unor instrumente rudimentare. Legenda a fost purtată şi transmisă şi prin intermediul celei mai mari manifestări populare în aer liber din România. În fiecare an, în cea mai apropiată duminică de 20 iulie (Sfântul Ilie), mii de moţi şi turişti urcă pe platoul muntelui pentru a participa la ”Târgul de fete”.
Pornit iniţial ca o întâlnire între locuitorii satelor răsfirate prin munţi, pentru ca oamenii să-şi găsească mai uşor partenerul sau partenera de viaţă, cu timpul târgul a devenit un prilej de promovare a tradiţiilor populare: a dansului şi a muzicii folclorice. Prima menţiune a Târgului de fete de pe Muntele Găina datează din anul 1816, dar începuturile acestui eveniment trebuie căutate mult în timp.
Pe vremuri, ritualul începea sâmbata seara, când se adunau feciorii. Peste noapte, tinerii cântau şi beau ţuică. În zori, apăreau fetele şi nevestele, şi toată petrecerea se muta pe creasta Găina. Dansul era obligatoriu, ca flăcaii să vadă că fata nu şchiopăta. Se înfiripa şi negoţul: după locul de obârşie, negustorii vindeau fie cireşe şi miere, fie rachiu, fie ciubere sau oale smălţuite. Momentul cel mai important îl reprezenta "târguirea" fetelor. Părinţii puneau pe masă plăcintă, găini fripte, palincă, iar tatăl baiatului se înfăţişa şi începeau "negocierile". Dacă părinţii cădeau la înţelegere, fata era invitată la joc şi apoi cântărita pe o scândură în balans, la capătul căreia era pusă zestrea.
Legende despre Munţii Apuseni. Vâlva Băii, făptura care arăta minerilor drumul spre aur
O altă legendă foarte cunoscută în zona Munţilor Apuseni este Vâlva Băii. Până nu demult şi chiar şi acum putem auzi de la bătrânii care au lucrat în minele de aur din Apuseni poveşti uluitoare despre o făptură frumoasă sau mai puţin frumoasă care apare celor mai norocoşi dintre ei în adâncurile pământului şi care le călăuzeşte drumul spre filoanele de aur mult râvnite de toţi, sau le prezice o întâmplare ori îi atenţionează de ceva ce are să se întâmple. Această făptură a căpătat numele de vâlva băii şi legendă despre ea are diferite forme. Pentru băieşii din Munţii Apuseni, mina a fost locul liniştit de muncă, dar mai ales locul unde norocul îţi poate surâde în orice moment. Se mai aud încă legendele cu spiritul protector al minei, numit “vâlvă”, dar şi versuri inspirate din viaţă de fiecare zi a băieşilor.
Mai demult, se spune că au fost nişte mineri pe baie. Ei au mers să muncească acolo. Şi când a venit ora prânzului au mers să mănânce. Dintr-o dată a apărut o pisica neagră. Doi dintre ei au vrut să-i dea de mâncare şi restul nu au vrut. Au spus că nu-şi termină ei mâncarea pe pisica. Lucrurile au mers mai departe şi după câteva zile dintre mineri implicaţi în această întâmplare numai cei doi au mai ieşit la văzul soarelui, iar lumea spunea că pe ceilalţi i-a omorât pisica aceea, care era, de fapt, Vâlvă Băii. Spiritul protector al băilor şi uneori a băieşilor este Vâlvă Băii. După cum se manifestă poate fi albă cu faţă frumoasă sau neagră înspăimântătoare. Ea este o reprezentere mitologică ce supraveghează şi distribuie aurul prin ”băi” (galerii miniere). Mineri cred că fiecere mină de aur îşi are valva proprie şi atunci când nu mai găsesc aur consideră că a plecat Vâlvă Băilor de la ei.
Înfăţişările Vâlvei sunt multiple: faţă frumoasă, moşneag, soldat, copil mic, baba, cântat de cocoş, pitic, bătaie de orologiu sau clopote. Vâlva ajută pe oameni săraci, participând la necazurile lor. Minerul sfătuit de Vâlva unde să sape găseşte aur de parcă ar fi fost pus cu mâna acolo. Ea pretinde păstrarea cu stricteţe a secretului. Sunt puţine poveşti cu Vâlve, fete sau neveste, care sunt atrase de laminerii tineri. Când asemenea legături se întâmplă totul trebuie ţinut sub pecetea tainei, altfel, tânărul va plăti cu viaţă.
Legende despre Munţii Apuseni. Legenda solomonarilor din peştera Huda lui Papară
Huda lui Papară este, de asemeena, o peşteră foarte cunoscută în Apuseni. Este locul care a ţinut în viaţă legenda şi tradiţia solomonarilor, unul dintre cele mai enigmatice personaje ale mitologiei populare româneşti. Stăpani ai vânturilor şi călători prin nori, solomonarii trăiesc în poveste, dar şi prin pădurile Bucovinei sau prin cătunele Apusenilor. Faptul că în zi senină de vară, fără nici un semn special, apa pârâului îşi înzeceşte debitul pentru câteva ore, măturând în cale animale, căpiţe de fân de pe lunci, uneori chiar oameni, nu putea avea decât o explicaţie.
În peştera îşi au ”sălaş” solomonarii aducători de ploie şi balaurii lor. Legenda spune că în peşteră sunt lacuri imense şi când balaurii se scaldă, apa dă peste marginea lacurilor şi inundă totul în aval. În realitate, în zona Vânătare, aflată peste munte, o ploaie torenţială de vară nevăzută din cătunul de Sub Piatră, căra crengi şi căpiţe cu care înfunda Ponorul de la Vânătări. În această pâlnie se adunau cantitaţi enorme de apă, care reuşeau într-un sfârşit să spargă dopul format şi să inunde peştera şi Valea Morilor. Totul dura câteva ore, apoi se revenea brusc la normal. Fenomenul era foarte neregulat, de doua sau trei ori într-un deceniu.
Legende despre Munţii Apuseni. Izvorul cu ”apă vie” de la Ocoliş
La Ocoliş, există povestea ”izvorului cu apă vie”. Legenda îşi are ”rădăcinile” în păţania unui tânăr care, după ce a băut apă din fântâna situată în apropierea Cheilor Runcului, ar fi crescut brusc cu câţiva centimetri. Localnicii au pus fenomenul pe seama creşterii naturale a tânărului, dar unii mai curioşi au încercat şi ei apa miraculoasă. Surpriza mare pentru aceştia a fost că şi ei ar fi crescut la fel după ce au băut apa. La fel s-ar fi întâmplat şi cu plantele, care ar fi cunoscut o dezvoltare mult mai rapidă dacă erau udate cu această apă.
Renumele izvorului de la Runc a depăşit curând graniţa comunei şi a ajuns până la Cluj. Un doctor de aici a venit, a studiat şi consumat apa, dar nu a oferit oficial o explicaţie: este sau nu vorba despre ”apă vie”. ”Medicul a dus apa şi a verificat-o în laboratoare pe la Cluj şi a zis că este extraordinară. Sătenii se duc şi acum acolo după apă pentru ceaiuri şi vin şi de prin localităţile din jur, Poşaga şi Sălciua. Locuitorii mi-au zis că medicul era cam ciudat, pentru că mânca Tănăneasă goală şi bea apă numai din izvorul acela”, a spus Ion Crişan, locuitor al satului Runc. Tătăneasa este o plantă medicinală, cunoscută şi folosită încă de pe vremea dacilor. În medicina tradiţională românească este utilizată pentru tratamentul a mai mult de 100 de boli.
O explicaţie relativ ştiinţifică care ar fi rămas de pe urma studiului ar fi următoarea: ”proprietăţile apei de la Runc sunt asemănătoare cu cele ale unui dispozitiv radionic. Acesta, combinând elemente de radionică şi organicitate şi focalizând un flux energetic extrem de puternic încarcă apa în aşa măsură, încât după udarea cu lichidul astfel obţinut, plantele cresc vizibil mai repede”. Între timp, fenomenul a fost uitat, iar apa cu proprietăţi naturale deosebite a rămas doar pentru locuitorii zonei.
Legende despre Munţii Apuseni. „Urma uriaşului” din Cheile Runcului
Tot în Cheile Runcului mai există o curiozitate ”ţesută” prin legende din bătrâni. Este vorba despre ”urma uriaşului”, respectiv o urmă în piatră sub forma unei potcoave de cal de dimensiuni mult mai mari decât una normală. Bedeleu este un masiv calcaros situat la sud de zona comunei Ocoliş, la distanţă de câţiva kilometri de satul Runc. Legenda uriaşilor din Apuseni este unul dintre cele mai răspândite mituri despre această zonă a ţării. Familii de uriaşi ar fi trăit în mai multe locuri ale munţilor. Una dintre acestea ar fi fost lăsată să trăiască de către regele dac Decebal cu condiţia să îi păzească comorile. Alţi uriaşi sunt menţionaţi în legătură cu legenda Detunatelor, două masive montane din comuna Bucium. Detunata Flocoasă şi Detunata Goală s-ar fi ”născut” în urma transformării în stană da piatră a doi uriaşi care se luptau cu zânele.
Vă mai recomandăm:
FOTO VIDEO Ierni de poveste la Gârda de Sus. Peisaje de vis în ”centrul turistic” al Apusenilor
FOTO VIDEO Valea Frumoasei, raiul descris în povestirile lui Mihail Sadoveanu
Cele mai frumoase trasee montane din Alba: Cheile Râmeţului şi Gheţarul de la Scărişoara
Se încarcă comentariile...
