FOTO Povestea educatoarei care doarme în şcoală pentru a fi alături de cei 10 copii dintr-un sat din Munţii Sebeşului
0
O tânără educaatoare din Alba demonstrează că dragostea pentru copii este mai presus de multe lucruri de ordin personal. Ioana Alina Koncz are 27 de ani este educatoare la 10 copii, la grădiniţa din satul Purcăreţi, comuna Pianu. Din cauza distanţei mari faţă de casă, educatoarea este nevoită să locuiască într-o cameră din şcoală.
Ioana Alina Koncz este de şase ani educatoare în satul Purcăreţi, un cătun din Munţii Sebeşului. Accesul se face doar pe un drum de pământ, lucru care face imposibilă o navestă mai ales iarna. De acasă de la Ioana, din Sâncel, şi până în Purcăreţi sunt 75 de kilometri. O legătură cu autobuzul există doar până în satul Stungari, alfat la 5 kilometri mai jos de Purcăreţi. În acest sat aflat la aproape 1000 de metri altitudine trăiesc aproape 300 de oameni, iar cei mai mulţi se ocupă cu agricultura montană şi creşterea animalelor.
Tânăra educatoare a ales să locuiască într-o cameră situată chiar în şcoala la care predă. Dacă ar renunţa la post, grădiniţa s-ar desfiinţa, iar copiii ar fi nevoiţi să parcurgă 10 km, pe jos, până în centrul comunei Pianu. A renunţat la confortul unei locuinţe şi se descurcă cu un fotoliu pe care doarme, un lighean cu apă pe post de vană şi focul cu lemne, numai să ştie că preşcolarii vin şi se pregătesc să dea piept cu viaţa, peste câţiva ani.
Ioana Koncz a absolvit Liceul Pedagogic în Blaj nu s-a gândit o clipă că îşi va croi un drum într-un loc uitat de lume. Este practic este ca o soră mai mare pentru cei zece copii, care vin în fiecare dimineaţă cu zâmbetul pe buze să se întâlnească cu „domnişoara educatoare”, cum îi spun copiii şi sătenii. A fost dragoste la prima vedere între ea şi copii, motiv pentru care face acest sacrificiu: să locuiască într-o cămăruţă austeră de 2×2 m şi fără niciun mijloc de comunicare. „Mi-a fost foarte greu la început pentru că nu cunoşteam pe nimeni. Aici nu ai acces nici la internet, nici televizor, nici semnal la telefon, nimic şi e un pic greu”, a spus Ioana.
Grădiniţa este într-o sală de curs a şcolii din Purcăreţi, iar alături este camera Ioanei, în care, de dragul celor mici, s-a obişnuit. Le povesteşte că, dincolo de satul izolat, există o lume care le poate oferi oportunităţi în viaţă. Cu toate că locuieşte în condiţii vitrege, nu a renunţat la meseria pe care a ales-o. „Îmi place ce fac şi îmi place şi locul. Atâta, drumul este foarte lung şi stau aici izolată”, a afirmat Ioana.
Din puţinii bani pe care îi câştigă, cumpără materiale educative şi, ca să-i bucure pe cei mici, când vine din oraş, le aduce şi mici cadouri. „Un alt învăţător care locuieşte în Pianu şi care predă la clasele I-IV la Şcoala din Pianu de Sus, peste săptămână, are casa la şcoală. Din cauza zăpezii este mai uşor să rămână acolo. Mijloacele de transport nu circulă până sus. Vineri pleacă amândoi acasă şi luni se întorc. Vin cu autobuzul până în Strungari, cel mai apropiat sat de Pianu de Sus şi Purcăreţi şi de acolo merg câţiva kilometri până la şcoli. Le convine pentru că nu plătesc cazare, căldură, apă şi pe lângă salariu, primesc şi un spor de izolare”, a declarat primarul comunei Pianu, Marin Ioan Petruse.
Afacerea de succes a unui agricultor din Ocna Mureş. Ioan Iakob scoate profit din cultura de lavandă
Se încarcă comentariile...
