Destinul tragic al partizanilor dobrogeni ucişi mişeleşte de securitatea comunistă. Împuşcaţi şi îngropaţi cu cătuşele pe un deal din Timiş

Publicat: 24.09.2016 04:25

Ultima actualizare: 06.08.2022 00:16

Partizanii din Lotul 3 Dobrogea, după ce au fost arestaţi de către securitatea comunistă

Mişcarea de rezistenţă împotriva sistemului comunist s-a manifestat la nivelul întregii ţări. În Dobrogea a existat, la fel ca în Apuseni sau în Făgăraş, un nucleu de partizani care s-au opus noului regim totalitar. Anihilarea acestui nucleu avea să se facă cu brutalitate, mulţi dintre oponenţi fiind ucişi în secret fără a exista o sentinţă de condamnare la moarte.

De anihilarea mişcării de rezistenţă din zona Dobrogei s-a ocupat căpitanul de securitate Nicolae Doicaru. Cu trecut legionar, acesta a ajuns general de Securitate, a îndeplinit funcţia de director al D.I.E - Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii Statului în perioada 1959-1978.

În anul 1949, având gradul de căpitan, Nicolae Doicaru a fost numit în şef al Direcţiei Regionale de Securitate Constanţa, funcţie în care s-a remarcat prin ferocitatea regimului impus deţinuţilor politici de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe mulţi nevinovaţi acuzându-i de sabotaj şi trimişi apoi în faţa plutonului de execuţie. Destructurarea mişcării de rezistenţă din zona Dobrogea s-a făcut în etape. Lotul nr. 3 a fost format din 29 de arestaţi, aceştia provenind dintre cei care doar au sprijinit pe combatanţii din „Mişcarea de rezistenţă”, bărbaţi căsătoriţi, cu copii, fără opţiuni politice, posesori de pământ şi animale, căruţe, case şi grajduri, în majoritate ţărani, ocupaţi cu munca la câmp sau în pădure.

Cei 29 de arestaţi din Lotul 3 au fost consideraţi mai puţin importanţi, decât cei din primele două loturi, motiv pentru care, în cazul lor, pedepsele au fost mai mici: de la 4 ani de închisoare până la muncă silnică pe viaţă. S-a avut în vedere că nici unul dintre cei 29 nu a fost refugiat în pădure şi nu s-a confruntat cu trupele de securişti, ci doar a sprijinit pe combatanţii din „Mişcarea de rezistenţă”. În luna decembrie a anului 1949, după ce au fost anchetaţi şi torturaţi, judecaţi şi condamnaţi, au fost transferaţi din Constanţa la închisorile din Aiud şi Gherla, apoi la închisoarea din Timişoara. Însă, soarta lor fusese deja pecetluită la cel mai înalt nivel al Ministerului de Interne al Republicii Populare România, atunci când, în vara anului 1949, într-o şedinţă secretă, s-a luat decizia ca toţi deţinuţii condamnaţi, care făcuseră parte din grupurile de rezistenţă anticomunistă şi care primiseră pedepse de peste 15 ani de închisoare, să fie şi ei executaţi extrajudiciar, în condiţii cât mai discrete!.

Motivul acestei decizii a fost acela că se pronunţaseră deja prea multe condamnări la moarte şi opinia publică internaţională făcea presiuni ca România să înceteze execuţiile celor condamnaţi la sentinţa capitală. În anul 1950, numărul celor care se încadrau criteriului de condamnare la peste 15 ani de închisoare, urmând să fie asasinaţi, era de circa 70 de personae condamnate, dintre care 13 făceau parte din Lotul 3 al luptătorilor dobrogeni (mai existau lotul lui Spiru Blănaru din Teregova - 6 persoane, lotul maiorului Nicolae Dabija din zona Cluj - 13 persoane, şi arestaţii dobrogeni din loturile 1 şi 2, deţinuţi la Piteşti - 16 persoane).

Asasinarea celor care s-au opus regimului comunist a fost executată de un veritabil pluton de execuţie, condus de Eugen Alimănescu - maior de Miliţie, ajutat de Zoltan Kling - maior de Securitate. Alimănescu s-a mai făcut remarcat în urma participării sale (alături de Securitate) în acţiunile de anihilare a rezistenţei anticomuniste din munţi, când a dovedit o mare ferocitate prin utilizarea torturii. Cariera ucigaşului a luat sfârşit în anul 1951, când, pentru abuzurile sale, a fost condamnat la închisoare, actul de deces purtând data anului 1958.

Cei 13 dobrogeni condamnaţi din Lotul 3 au fost transferaţi de la închisorile în care îşi aşteptau sentinţele de la recurs, încă nepronunţate la data asasinării lor, la Penitenciarul Timişoara, cu scopul de a fi anchetaţi din nou, pentru că, în graba procesului, anchetarea lor ar fi fost prea sumară. În noaptea de 9/10 martie 1950, victimele au fost scoase din închisoarea din Timişoara, transportate cu maşina la Lugoj şi împuşcate pe Dealul Ciura, în pădurea de lângă şoseaua ce leagă Lugojul de comuna Traian Vuia, în sectorul bornei care indică km 14 de la Lugoj. Deţinuţii asasinaţi au fost îngropaţi superficial şi în mare grabă (nici măcar nu le-au fost scoase cătuşele cu care erau legaţi unii de alţii!) într-o groapă comună. Groapa comună în care au fost aruncate trupurile celor ucişi mişeleşte a fost descoperită în luna februarie 1951, de câţiva localnici.

„Toţi cei 16 au fost aduşi, de la Penitenciarul Timişoara, la Lugoj. Am hotărât să-i împuşcăm în două serii de câte opt. Execuţia a decurs foarte bine, însă la a doua serie a mers mai greu, căci pe cei opt i-au adus cu cătuşele nituite şi nu am putut să le scoatem, căci nu aveam scule. Muncind la ele, am ajuns la ora 5 - 6 dimineaţa şi, cum începuse să se lumineze de ziuă şi circulaţia pe şosea se îndesea, am luat hotărârea de a-i băga în groapă aşa, cu cătuşe cu tot, garantându-mi Kling că va lua el măsuri ca cineva să supravegheze să nu dea cineva peste ei.

Lucrul acesta a uitat să-l facă, iar nişte ţărani dăduseră peste gropi, însă s-au luat măsuri ca nimeni să nu ştie despre ce este vorba. Cadavrele au fost mutate de acolo, după ce, împreună cu oamenii mei, am făcut să dispară şi cătuşele de la picioare. Erau opt ţărani din Săceni când au auzit împuşcăturile. Speriaţi, au povestit cele întâmplate. Au desfăcut prima groapă, iar mortul avea cătuşe la mâini şi picioare. Imediat au anunţat Miliţia din Lugoj, care nu avea cunoştinţă de crima petrecută“, scria Eugen Alimănescu într-o declaraţie ulterioară execuţiilor.

Citește și: Rămăşiţele partizanului Traian Pom ucis de securitatea comunistă, găsite şi deshumate în Apuseni după 66 de ani

„Timp de trei zile locul a fost păzit de Securitate, iar echipa lui Alimănescu a desfăcut toate cătuşele, apoi au reînhumat victimele. Ţăranii au fost apoi obligaţi să vină cu lopeţi ca să dezgroape opt din cele 16 cadavre, pe are le-au încărcat în camioane şi le-au reînhumat în fostul cimitir al săracilor de pe drumul Jabărului (...). În urma investigaţiei de teren am reuşit să stabilesc cu aproximaţie locul execuţiei din Dealul Ciura, în pădurea de lângă şoseaua ce leagă Lugojul de comuna Traian Vuia, în sectorul bornei care indică km 14 de la Lugoj, în acea zonă aflându-se undeva şi gropile comune unde încă mai zac osemintele a cel puţin 15 oameni”, afirmă Gheorghe Petrov, expert în investigaţii speciale la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc într-un interviu publicat de revista România eternă.

Documentele de deces (numite „Acte de moarte“, numerotate de la 109 la 124) au fost trimise familiilor/ rudelor după 7 ani, în 1957. Potrivit acestor acte, moartea celor ucişi a survenit în aceeaşi zi (10 martie 1950), cauzele deceselor fiind diverse: infarct, TBC, insuficienţă respiratorie, etc. În Lotul 3, în afară de cei 13 deţinuţi dobrogeni, mai apar încă trei nume, acestea fiind ale unor oameni care fuseseră condamnaţi în alte procese. Nu

se cunoaşte cu certitudine dacă şi aceştia au fost sau nu executaţi tot atunci, pe Dealul Ciura, împreună cu ceilalţi 13 dobrogeni. Familiile, rudele şi urmaşii celor asasinaţi de securitate nu ştiu nici acum unde sunt îngropaţi cu exactitate cei dragi. O acţiunea de investigaţie a fost demarată de Institutul pentru Investigarea Crumelor Comunismului dar, deocamdată, nu s-a ajuns la faza unor căutări concrete în teren.

Lista condamnaţilor din Lotul 3 ucişi mişeleşte în judeţul Timiş:

CENUŞE Marin, 38 ani, din Baia, jud. Constanţa, plutonier-major de Miliţie, condamnat la 15 ani;

DOBROMIR Nicolae, 42 de ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 20 ani;

DUŢU Manea, 48 ani, din Târguşor, jud. Constanţa, cârciumar, lotul 3, condamnat la 25 ani;

FILIP Ioan, 45 ani, din Dunărea, jud. Constanţa, învăţător, lotul 3, condamnat la 15 ani

GOGU Alexandru, 39 ani, din Beidaud, jud. Tulcea, ţăran, condamnat la 15 ani

GUŞIŢĂ Gheorghe, 46 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 15 ani;

LACHE Constantin, 37 ani, din Sahom (Grecia), ţăran, condamnat la 15 ani;

NEGROIU Dumitru, 39 ani, din Saraiu, jud. Constanţa, perceptor, lotul 3, condamnat la 25 ani;

NICOLAU Iordan, 45 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, agricultor, lotul 3, condamnat la 18 ani;

PIŢIGOI Ioan, 25 ani, din Saraiu, jud. Constanţa, ţăran, căsătorit, 2 copii, lotul 3, condamnat la 15 ani; (foto dreapta)

ROŞCULEŢ Nicolae, 30 ani, din Constanţa, moşier, lotul 3, condamnat la 25 ani;