Adevarul.ro

E ca şi cum ai aflat că ai cancer la pancreas şi te apuci vârtos de fumat, fiindcă ştii că de cancerul la plămâni se mai poate scăpa.

Parcă-l aud şi azi: „Constituţia e pentru oameni normali, nu pentru Băsescu". O spunea acum câţiva ani Adrian Năstase, când comenta iritat încă o tentativă reuşită a lui Traian Băsescu de a răstălmăci Constituţia ca să rămână preşedinte jucător. Greşea cumplit Adrian Năstase. Constituţia, legile şi regulile nu sunt făcute pentru oameni normali, ci tocmai pentru a stăvili anomalia. La ce bun să faci un Cod penal într-o lume de oameni cuviincioşi?

Greşeala lui Năstase o comit mulţi politicieni, dacă nu cumva chiar toţi. Pritocesc o lege aşa cum îi duce capul, aşa cum li se pare lor că e bine, dar nu-i gândesc deloc consecinţele cele mai perverse, cele mai ascunse. Or, abia acesta ar fi un semn de inteligenţă politică: să poţi estima efectele  mai puţin aşteptate ale unei prevederi înainte de a-i da drumul în Monitorul Oficial. După aceea, boceşti degeaba că legile sunt pentru oameni normali.

Candidatura lui Irinel Columbeanu la Primăria Capitalei este consecinţa directă, hazlie şi funestă a inteligenţei politice cu care strategii PDL, UNPR şi UDMR au gândit şi impus legile electorale din acest an. Acestea includ două mari aberaţii care fac mai posibile ca oricând accidente de tip „Irinel la Primărie, caterincă, veselie": alegerea demnitarilor (primari şi parlamentari) într-un singur tur şi comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare.

Despre comasarea alegerilor am mai scris şi eu, au mai scris şi alţii. A doua motivaţie scoasă la înaintare de alde Boc&Co, şi anume aducerea la urne a cât mai multor români, e o găselniţă la fel de stupidă ca şi prima, cea cu scutirea din cheltuieli. Nu stimulezi entuziasmul electoral când îi complici omului viaţa în cabina de vot, punându-l să chibzuiască la şase buletine de vot, fiecare cu alt rost. E ca şi cum tocmai ai aflat că ai cancer la pancreas şi atunci te apuci vârtos de fumat, fiindcă ştii că de cancerul la plămâni se mai poate scăpa.

Iar alegerea demnitarilor într-un singur tur are toate şansele să devină o formidabilă ruletă rusească, ce ar putea potrivi glonţul exact la tâmpla iniţiatorilor. Exersat timid acum patru ani la alegerea preşedinţilor de Consilii Judeţene, acest tip de scrutin a fost generalizat şi deschide larg porţile aventurierilor politici, dintre care Irinel Columbeanu e doar primul - nicidecum singurul, nicidecum ultimul. Când existau două tururi, candidaturile „la mişto" sau „la şantaj" aveau o influenţă redusă. Ocupanţii primelor două poziţii erau cam aceiaşi, iar ierarhia dintre ei aproape că nu conta. Răgazul dintre cele două tururi îşi avea rostul său în chibzuirea deciziei, iar îndemnurile celor ieşiţi deja din cursă de a vota cu unul dintre finalişti jucau un rol modest. 

La scrutinul într-un singur tur, glonţul odată pornit nu mai poate fi oprit. Fiecare vot smuls, deturnat, împrăştiat sau furat capătă o însemnătate covârşitoare. În mod corespunzător, o retragere din cursa electorală când acest lucru încă mai e posibil capătă un preţ pe măsură. Iar aventurierii politici nu vor ezita să‑l ceară.

Alegeri mai ieftine? Ar fi bine ca la anul pe vremea asta să-i întrebăm pe inteligenţii de la PDL cam cât i-a costat ca să scape la timp de competitori precum Columbeanu.

Liviu Avram este redactor şef adjunct ''Adevărul''