Adevarul.ro

Opoziţia nu a înţeles nimic din episodul Roberta, pe când Puterea se pare că da.

Parlamentarismul românesc a produs în ultimul an şi jumătate trei episoade care ilustrează cum nu se poate mai bine rolul pe care ar trebui să-l aibă Opoziţia şi dacă aceasta şi-l înţelege sau nu: episodul Roberta, episodul Geoană şi episodul Iliescu. Toate vorbesc despre un singur lucru: cât de dăunător poate fi faptul că Opoziţia îşi subestimează puterea şi îşi sabotează interesele.

Episodul Roberta, adică modul în care s-a votat la legea pensiilor, n-ar fi existat dacă n-ar fi fost dezvăluit de un jurnalist care - lucru important - NU e familiarizat cu procedurile parlamentare. Parlamentarii Opoziţiei şi jurnaliştii politici, toţi mult prea obişnuiţi cu bizareriile din Casa Poporului care poartă numele de „proceduri parlamentare", au dormit vreme de patru zile în acel septembrie 2010, până când altcineva le-a arătat diferenţele dintre cifrele votului şi prezenţa din sală. Să ne amintim că în 15 septembrie 2010, când se vota legea pensiilor, Opoziţia a părăsit sala. După aceea, Puterea a fost neglijentă cu rigoarea cvorumului şi a început să numere anapoda, după un principiu cu care, până atunci, toată lumea era împăcată în mod tacit: dacă o jumătate părăseşte sala, cealaltă jumătate este invitată să facă practic tot ce vrea. Opoziţia a avut, atunci, noroc: după detonarea pe televiziune, a preluat subiectul, l-a gonflat şi mai ronţăie din el şi în ziua de azi, din el din moment ce una dintre condiţiile revenirii din greva parlamentară este tocmai îndepărtarea Robertei.

În cazul debarcării lui Mircea Geoană din fruntea Senatului, Opoziţia a fost la fel de oarbă, numai că de data asta n-a mai fost nimeni ca s-o ajute să treacă strada. Prost sfătuiţi şi prea siguri că rolul Puterii e acela de a ocroti Opoziţia chiar şi de propriile-i greşeli, liderii USL s-au răzbunat pe fostul lor coleg cu un preţ, totuşi, mult prea mare: şefia Senatului a ajuns la coaliţia de guvernare.

Iar acum, lăsând la o parte ezitările de început („Demisionăm sau doar ne prefacem?"), Opoziţia a ales să intre într-o „grevă parlamentară accentuată", arătând că nu a înţeles nimic din episodul Roberta. Pe când Puterea se pare că da. Luni, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, cameră decizională, a votat modificarea la Codul penal prin care se exclud de la prescriere crimele - inclusiv cele din timpul revoluţiei sau al mineriadelor. Iar marţi, cu un cvorum urmărit la sânge de data aceasta, Coaliţia a votat legea pe articole, rămânând să mai dea doar votul final. Aflată în eroica sa grevă, Opoziţia n-a putut decât să ia act, de la balcon, de derularea evenimentelor, fără să poată interveni în niciun fel. Iată un dar toxic pe care parlamentarii Opoziţiei i l-au făcut, poate fără să vrea, Patriarhului lor, Ion Iliescu, cu doar câteva zile înainte ca acesta să-şi agaţe în buchetul vieţii cel de-al 82-lea trandafir.

Din cele trei episoade se poate desprinde concluzia că şi în lupta parlamentară nu e altfel ca la război: să fii prezent pe câmpul de luptă, să te baţi şi să nu mizezi pe cruţare din partea inamicului. 

Liviu Avram este redactor şef adjunct ''Adevărul''