Aparenţa de legalitate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

UDMR s-a abţinut la vot, dar a rămas în sală şi a asigurat cvorumul; adică participi la jaf, dar nu furi doar ţii lanterna.

Ştiau bine ce samavolnicie fac şi o dovedeşte chiar Victor Ponta. El s-a prefăcut că nu ştie ce se întâmplă marţi la Parlament, mulţumindu-se să declare doar că el a venit la Casa Poporului ca să prezinte rezultatele summit-ului de la Bruxelles. A repetat acest lucru de mai multe ori, inclusiv ieri, la începutul şedinţei de Guvern. Doar proştii şi fanaticii pot înghiţi această repetată delimitare de acţiunile din Parlament. Rămâne o facilă tentativă de a insulta inteligenţa celor care nu sunt nici proşti, nici fanatici.

Acum o săptămână scriam despre relaţia aproximativă pe care Victor Ponta o are cu legea, cu citirea şi cu înţelegerea ei. Nici prin cap nu-mi trecea atunci că această carenţă personală a premierului va deveni atât de rapid politică de stat. N-aş acorda prea multă atenţie bătăliei politice care a dus la debarcarea Robertei Anastase şi a lui Vasile Blaga  deşi şi aici ar fi trebuit respectate legile şi regulamentele. Mă refer însă la cea mai vulnerabilă instituţie care a căzut sub asaltul parlamentar, victima sigură, măruntă, dar indispensabilă în aplicarea „planului": Avocatul Poporului.

N-a fost admiratorul nici­unui om care a ocupat această funcţie. De la bun început a părut o instituţie copiată din Occident şi atât, iar titularii postului doar nişte sinecurişti adormiţi. Am cu atât mai puţine motive să-l simpatizez pe Gheorghe Iancu, autorul unei jalnice tentative de intimidare a Justiţiei în beneficiul colegului său de catedră, Adrian Năstase, cu câteva zile înainte de pronunţarea verdictului final. Însă modul în care a fost demis este înspăimântător de-a binelea. Cum bine observa Kelemen Hunor, acest om a fost declarat vinovat pentru că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu: a sesizat Curtea Constituţională când i se părea că o ordonanţă sau o situaţie aduce atingere, generic vorbind, poporului. (UDMR s-a abţinut la vot, dar a rămas în sală şi a asigurat cvorumul; adică participi la jaf, dar nu furi doar ţii lanterna). Fără a avea dreptul la apărare, Gheorghe Iancu nu a fost declarat vinovat de încălcarea legii de către o instanţă, aşa cum se întâmplă într-un stat de drept, ci de către un veritabil tribunal excepţional: comisiile juridice ale Parlamentului şi, ulterior, de plen. Deosebit de îngrijorător nu e atât ce i s-a întâmplat lui Gheorghe Iancu, ci ceea ce li s-a întâmplat celor care l-au executat. Au căpătat sentimentul că prin simplul lor vot pot înfrânge orice, nu doar oameni şi instituţii, ci însăşi legea. Dovada a venit imediat: în aceeaşi zi au înfrânt, tot prin vot,  şi decizia definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi privind incompatibilitatea a doi parlamentari.

Calitatea unei administraţii nu e dată de modul în care îşi foloseşte toată puterea pe care o are, ci de maniera în care NU şi-o foloseşte pe toată. Dacă însă nu doar că o foloseşte pe toată, dar o şi asortează cu acţiuni premeditate care par legale, deşi nu sunt, avem un amestec toxic care anticipează un viitor sinistru. Căci cel mai mare duşman al legalităţii nu e fărădelegea, ci aparenţa de legalitate.

Liviu Avram este redactor şef adjunct ''Adevărul''

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite