Ai citit ACTA?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Copii, respiraţi adânc, vă dau o veste proastă: ACTA nu încalcă nimic, nicio Constituţie, nicio lege, niciun drept al omului.

Ai citit ACTA? Cu asta ar trebui să înceapă orice discuţie despre mult comentatul Acord Comercial de Combatere a Contrafacerii, mai cunoscut după acronimul englezesc: ACTA, adică Anti Counterfeiting Trade Agreement.

L-am citit. Mai exact, l-am citit după ce am văzut discrepanţa uriaşă dintre furtuna stârnită pe internet de semnarea de către unele guverne a acestui document şi anemia vădită a protestelor de stradă organizate sâmbăta trecută. La finalul lecturii n-am fost cu nimic mai lămurit, ba dimpotrivă. M-a frapat încă o discrepanţă stridentă, cea dintre scenariile apocaliptice descrise de revoltaţii anti-ACTA - bunăoară, percheziţii şi arestări pentru o biată melodie pe mp3 - şi ceea ce există în textul documentului. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, tot felul de papagali şi coţofene din societatea civilă, cu diplome de „Spiru Haret", au mirosit oportunitatea de a-şi face simţită prezenţa şi au decretat lugubru: ACTA încalcă flagrant Constituţia, legile ţării şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Pe logica lor şchioapă, şi Codul penal încalcă drepturile omului, căci acolo găsim reglementate percheziţia şi arestarea.

Copii, respiraţi adânc, vă dau o veste proastă: ACTA nu încalcă nimic, nicio Constituţie, nicio lege, niciun drept al omului. Pentru simplul motiv că nu e nici Constituţie, nici lege, nici tratat internaţional. Este ceea ce îi spune şi numele, un simplu acord,  adică un set de principii generale, de enunţuri formulate suficient de prudent şi de vag, prin care statele semnatare îşi propun să combată, mai eficient decât până acum, pirateria şi contrafacerile, inclusiv pe cele generate de mediul virtual.

Abia pe baza acestor principii generale urmează ca ţările semnatare să-şi adopte legislaţia specifică, în concordanţă normele dreptului intern. Or, abia acolo, în elaborarea legislaţiei specifice, e bătălia adevărată, care cere ştiinţă de carte, timp şi chin, şi nu doar caterincă în Piaţa Universităţii şi buzz-uri disperate pe internet.

Nu am câtuşi de puţin intenţia să afirm că  textul ACTA este total lipsit de pericole. Ba dimpotrivă: am impresia că se repetă parcă prea des precizarea că măsurile vizate a combate pirateria şi contrafacerile trebuie luate „fără a afecta dreptul la liberă exprimare sau alte drepturi fundamentale ale omului". Prin urmare, nu subestimez câtuşi de puţin tendinţa guvernelor de a profita de principiile ACTA pentru a adopta legislaţie internă restrictivă, menită a limita aceste drepturi  fundamentale.

Dar dacă stăm strâmb şi judecăm drept, aşa cum se prezintă lucrurile la acest moment, nu putem să nu constatăm că sunt cu totul de neînţeles exagerările groteşti ale activiştilor anti-ACTA, câtă vreme pericolele pe care ei le semnalează lipsesc din documentele oficiale aflate la vedere.

Iar dacă stăm drept şi judecăm strâmb, putem formula următorul proces de intenţie: cei mai înverşunaţi oponenţi ai ACTA lucrează, poate fără să ştie, în complicitate cu cei care vor adoptarea acestui acord. Căci cum poţi promova mai eficient o idee decât compromiţându-i din start, grandios şi definitiv, pe cei care i s-ar putea opune? 

Liviu Avram
este redactor şef adjunct ''Adevărul''

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite